necredinţă
NECREDINŢĂ. Există două
cuvinte în greacă pe care le foloseşte NT pentru necredinţă şi anume, apistia
şi apeitheia. Conform MM, cuvântul apeitheia, împreună cu apeicheo
şi apeithes, „are fără excepţie conotaţia de neascultare, răzvrătire,
recalcitranţă". Astfel, Pavel spune că Neamurile au avut parte de îndurare
datorită răzvrătirii iudeilor (Romani 11:30). Vezi de asemenea Romani 11:32;
Evrei 4:6, 11. Această neascultare provine din apistia, „o lipsă de
credinţă şi de încredere". Termenul apistia reflectă o stare a
minţii, iar apeitheia, o expresie a acestei stări. Necredinţa faţă de
Sine a fost păcatul principal despre care a vorbit Cristos atunci când a spus
că Duhul va dovedi lumea păcătoasă (Ioan 16:9). Necredinţa în toate formele ei
este un afront adus adevărului divin (cf. 1 Ioan 5:10), acesta fiind şi motivul
pentru care ea este un păcat atât de îngrozitor. Copiii lui Israel nu au intrat
în odihna lui Dumnezeu din două motive. Le-a lipsit credinţa (apistia,
Evrei 3:19) şi nu au ascultat (apeitheia, Evrei 4:6). „Expresia practică
a necredinţei este neascultarea" (Westcott în analiza pe care o face
textului din Evrei 3:12).
BIBLIOGRAFIE
O. Becker, O. Michel, în NIDNTT 1, p. 587-606.
D.O.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu