necredinţă



NECREDINŢĂ. Există două cuvinte în greacă pe care le foloseşte NT pentru necredinţă şi anume, apistia şi apeitheia. Conform MM, cuvântul apeitheia, împreună cu apeicheo şi apeithes, „are fără excepţie conotaţia de neascultare, răzvrătire, recalcitranţă". Astfel, Pavel spune că Neamurile au avut parte de îndurare datorită răzvrătirii iudeilor (Romani 11:30). Vezi de asemenea Romani 11:32; Evrei 4:6, 11. Această neascultare provine din apistia, „o lipsă de credinţă şi de încredere". Termenul apistia reflectă o stare a minţii, iar apeitheia, o expresie a acestei stări. Necredinţa faţă de Sine a fost păcatul principal despre care a vorbit Cristos atunci când a spus că Duhul va dovedi lumea păcătoasă (Ioan 16:9). Necredinţa în toate formele ei este un afront adus adevărului divin (cf. 1 Ioan 5:10), acesta fiind şi motivul pentru care ea este un păcat atât de îngrozitor. Copiii lui Israel nu au intrat în odihna lui Dumnezeu din două motive. Le-a lipsit credinţa (apistia, Evrei 3:19) şi nu au ascultat (apeitheia, Evrei 4:6). „Expresia practică a necredinţei este neascultarea" (Westcott în analiza pe care o face textului din Evrei 3:12).

BIBLIOGRAFIE
O. Becker, O. Michel, în NIDNTT 1, p. 587-606.

D.O.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: