Neco, Nechao



NECO, NECHAO. (În egipteană Ni-k’w, în gr. Nechao). A fost un faraon al Egiptului (cca. 610-595 î.Cr.), fiind fiul şi succesorul lui Psammetichus I, fondatorul dinastiei 26. În 609 î.Cr., continuând politica tatălui său de a-şi menţine puterea în Asia de Vest (*EGIPT, Istorie), Neco II a înaintat în Siria ca să-l ajute pe Assur-uballit II, ultimul rege al Asiriei, în lupta acestuia împotriva Babilonului. Dar Iosia, împăratul lui Iuda a ieşit înaintea lui Neco la Meghido; această întârziere a ajutorului care venea din partea egiptenilor pentru asirieni a pecetluit soarta acestora din urmă, cu costul vieţii lui Iosia (2 Împăraţi 23:29; 2 Cronici 35:20-24). La întoarcerea lui în S, Neco l-a destituit pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-a deportat, iar în locul lui l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Iosia, Ioiachim, ca şi rege vasal în Ierusalim, acesta fiind obligat să plătească tribut Egiptului (2 Împăraţi 23:31-35; 2 Cronici 36:1-4). Egiptul a pretins ca Palestina să-i fie dată ca parte ce i se cuvine în urma destrămării fostului Imperiu asirian, dar în bătălia de la Carchemiş, din mai/iunie 605 id.Cr., Nebucadneţar a asaltat avanpostul egiptean şi a urmărit rămăşiţele forţelor egiptene prin Siria, în timp ce acestea au luat-o la fugă spre casă; aşadar, Iuda şi-a schimbat stăpânul, în locul egiptenilor, avându-i acum pe babilonieni (2 Împăraţi 24:1, 7).

Dând dovadă de înţelepciune, Neco a renunţat la orice aventuri în Palestina. Dar Cronica babiloniană ne arată că în anul 601 î.Cr., Nebucadneţar a înaintat spre Egipt; Neco l-a întâmpinat în câmp deschis şi ambele tabere au suferit pierderi însemnate. De aceea, Nebucadneţar a trebuit să petreacă anul următor acasă şi să-şi *întărească trupele. Probabil că această ripostă pe care au dat-o egiptenii babilonienilor l-a ispitit pe Ioiachim să se revolte împotriva Babilonului, după cum se relatează în 2 Împăraţi 24:1, dar nici un ajutor nu i-a venit din partea Egiptului acum neutru.

Acasă, Neco II a continuat politica tatălui său de a menţine unitatea internă şi prosperitatea, făcând în acest scop concesii comerciale negustorilor greci. El a început construcţia unui canal între Nil şi Marea Roşie, lucrare care a fost terminată de Darius persanul, şi a trimis o flotă feniciană care a înconjurat Africa, aşa cum relatează Herodot (4.42), al cărui scepticism cu privire la această realizare este respins tocmai de cauza care l-a generat şi anume, faptul că aceşti navigatori au declarat că în ultima parte a călătoriei soarele a răsărit din dreapta lor.

BIBLIOGRAFIE
Referitor la Neco, vezi Drioton şi Vandier, L’Égipte, Coli. Clio, 1952; H. De Meulenaere, Herodotos over de 26ste Dynastie, 1951. Cu privire la conflictele lui cu Babilonul, vezi D J. Wiseman, Chronicles of Chaldaean Kings (626-556), 1956.

C.D.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: