nebunie
NEBUNIE. Cu toate că în VT nebunia este
uneori prostie curată (de ex. Proverbe 10:14; 14:15; 18:13), de obicei este
culpabilă: o desconsiderare a adevărului şi a disciplinei lui Dumnezeu
(Proverbe 1:7). De aceea, chiar şi omul „neîncercat" sau lesne de amăgit
(peti) nu este numai „fără minte" (Proverbe 7:7 ş.urm.) ci nebun de-a
dreptul (Proverbe 1:32). El trebuie să facă o alegere morală şi spirituală, nu numai
un efort mintal (Proverbe 9:1-6, 13-18; Psalmul 19:7). Tot aşa „nebunul"
(cunoscut prin diferiţi termeni, întrutotul interschimbabili, în special kesil,
‘ewil, sakal este unul care, ca şi Saul, „a făcut pe nebunul" (1
Samuel 26:21) şi L-a respins pe Dumnezeu (de ex. Psalmul 94:8 ş.urm.; Proverbe
27:22; Ieremia 5:21). Nebunia cea mai încăpăţânată este cea a
„batjocoritorului" (les, de ex. Proverbe 1:22; 14:6; 24:9) şi a
necredinciosului agresiv care este numit nabal (1 Samuel 25:25; Psalmul
14:1; Isaia 32:5 ş.urm.).
Avertismentul lui Cristos împotriva etichetării
cuiva cu termenul „nebun" (moros, Matei 5:22) presupune aceste
conotaţii spirituale şi morale (vezi Arndt pentru alte explicaţii). În 1
Corinteni 1:25, 27, Pavel preia termenul (moros, „nebunie") folosit
de către cei necredincioşi atunci când au evaluat în mod eronat planurile lui
Dumnezeu. Nebunia unui om poate consta uneori în incapacitatea lui de a percepe
lucrurile (de ex. Luca 11:40; 1 Corinteni 15:36, aphron), dar cel mai
adesea în faptul că a făcut o alegere nerentabilă (de ex. Luca 12:20, aphron;
Romani 1:21, asynetos; Galateni 3:1, 3, anoetos; Matei 7:26, moros).
D.A.H.
F.D.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu