nebunie



NEBUNIE. Cu toate că în VT nebunia este uneori prostie curată (de ex. Proverbe 10:14; 14:15; 18:13), de obicei este culpabilă: o desconsiderare a adevărului şi a disciplinei lui Dumnezeu (Proverbe 1:7). De aceea, chiar şi omul „neîncercat" sau lesne de amăgit (peti) nu este numai „fără minte" (Proverbe 7:7 ş.urm.) ci nebun de-a dreptul (Proverbe 1:32). El trebuie să facă o alegere morală şi spirituală, nu numai un efort mintal (Proverbe 9:1-6, 13-18; Psalmul 19:7). Tot aşa „nebunul" (cunoscut prin diferiţi termeni, întrutotul interschimbabili, în special kesil, ‘ewil, sakal este unul care, ca şi Saul, „a făcut pe nebunul" (1 Samuel 26:21) şi L-a respins pe Dumnezeu (de ex. Psalmul 94:8 ş.urm.; Proverbe 27:22; Ieremia 5:21). Nebunia cea mai încăpăţânată este cea a „batjocoritorului" (les, de ex. Proverbe 1:22; 14:6; 24:9) şi a necredinciosului agresiv care este numit nabal (1 Samuel 25:25; Psalmul 14:1; Isaia 32:5 ş.urm.).

Avertismentul lui Cristos împotriva etichetării cuiva cu termenul „nebun" (moros, Matei 5:22) presupune aceste conotaţii spirituale şi morale (vezi Arndt pentru alte explicaţii). În 1 Corinteni 1:25, 27, Pavel preia termenul (moros, „nebunie") folosit de către cei necredincioşi atunci când au evaluat în mod eronat planurile lui Dumnezeu. Nebunia unui om poate consta uneori în incapacitatea lui de a percepe lucrurile (de ex. Luca 11:40; 1 Corinteni 15:36, aphron), dar cel mai adesea în faptul că a făcut o alegere nerentabilă (de ex. Luca 12:20, aphron; Romani 1:21, asynetos; Galateni 3:1, 3, anoetos; Matei 7:26, moros).

D.A.H.
F.D.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: