Nazaret



NAZARET.  Un oraş în Galilea, unde au trăit Iosif şi Maria, şi în care a locuit Isus proximativ până la vârsta de 30 de ani, înainte de a fi alungat (Luca 2:39; 4:16, 28-31). De aceea El a fost numit Isus din Nazaret. Oraşul nu este menţionat în VT, în scrierile apocrife, în scrierile lui Josephus sau în Talmud. (Cea mai veche menţionare a acestui oraş în surse evreieşti este o inscripţie evreiască descoperită în 1962, care spune că acesta a fost unul din locurile din Galilea unde au migrat membrii celor 24 de categorii preoţeşti, după ce în 135 î.Cr. a fost întemeiată Aelia Capitolina.) Cauza acestei tăceri a fost în primul rând de natură geografică şi numai în al doilea rând de natură teologică. Partea de jos a Galileii a rămas în afara fluxului vieţii israeliţilor până în perioada NT când stăpânirea romană a adus în primul rând securitate. Chiar şi în această perioadă, oraşul principal din zona respectivă a fost Seforis , puţin la N de Nazaret. Dar Nazaretul este destul de aproape de mai multe rute comerciale principale ca să poată avea contact cu lumea din afară dar în acelaşi timp, poziţia lui ca un oraş de frontieră pe graniţa de S a ţării Zabulonului de unde se vedea câmpia Esdraelonului, l-a făcut să fie oarecum mai distant. Tocmai această independenţă a celor din Galilea de jos i-a făcut pe iudeii conservatori să-i privească cu dispreţ pe cei din Nazaret (Ioan 1:46).

Nazaretul este situat într-o vale înaltă , printre dealurile calcaroase din extremitatea cea mai sudică a lanţului muntos al Libanului. Se întinde aproximativ pe direcţia SSV-NNE. Spre S, există o pantă abruptă spre câmpia Esdraelonului. Baza văii se află la 370 m deasupra nivelului mării. În partea de N şi E se întind dealuri abrupte, în timp ce în partea de V ele ajung la 500 m şi formează o privelişte impresionantă. Drumurile principale dinspre Egipt şi Ierusalim ies dintre munţi în câmpia Esdraelonului, în partea de S; caravanele din Galaad traversau vadurile Iordanului şi ocoleau oraşul prin sud; drumul principal de la Ptolomais spre Decapolis şi spre N, pe care circulau legiunile romane, trecea câţiva km mai la N de Nazaret. Este posibil ca tocmai aşezarea să-i fi dat numele oraşului, care provine probabil din aram. naserat, „turn de veghere". O altă sugestie este că numele provine din cuvântul ebr. neser, „a încolţi"; sugestia apare în lucrarea lui Eusebius, Onomasticon şi în scrierile lui Ieronim (Epist. 46, Ad Marcellam). Clima blândă din vale produce o vegetaţie abundentă în flori şi fructe sălbatice.

Dacă judecăm după mormintele-peşteri, oraşul vechi a fost aşezat mai sus, pe dealul de V comparativ cu actualul Nazaret. Există două surse posibile de apă. Prima, care este cea mai mare, este aşezată în vale şi a fost numită „Fântâna Mariei" din 1100 d.Cr., dar nu există nici o urmă de locuinţe vechi în apropierea ei. Cea de-a doua sursă este o fântână foarte mică, numită „Fântâna nouă"; Biserica bizantină şi oraşul sunt aproape de ea. Panta abruptă Jebel Qafsa, de pe care se vede câmpia, este numită în mod tradiţional dar eronat „Muntele Precipitaţiilor", căci acesta nu era dealul „pe care era zidită cetatea lor" (Luca 4:29).

BIBLIOGRAFIE
G.H. Dalman, Sacred Sites and Ways, 1935, p. 57 ş.urm.

J.W.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: