Naum, cartea lui



NAUM, CARTEA LUI

I. Autorul şi data scrierii

Naum a fost un proroc din Elcoş, posibil în Iuda. Este dificil să stabilim cu precizie data prorociei lui, dar putem nota că ocuparea Tebei (adică, a oraşului No-Amon) este privită ca şi cum ar fi avut loc. Acest eveniment a avut loc sub domnia lui Assurbanipal, în anii 664-663 î.Cr. În acelaşi timp, Ninive, subiectul propovăduirii lui Naum, sta încă în picioare. Ninive a căzut în 612 î.Cr., aşa că putem plasa scrierea acestei prorocii cu aproximaţie în perioada dintre aceşti ani. Însă nu putem să determinăm o dată mai precisă.

II. Schiţa conţinutului

Fiecare din cele trei capitole este o entitate în sine şi putem înţelege cel mai bine prorocia analizând aceste trei capitole unul după celălalt.

a. Un poem în formă de acrostih şi o vestire a judecăţii, 1:1-15

Capitolul 1 se împarte în trei secţiuni principale: antetul (v. 1), descrierea măreţiei lui Dumnezeu (v. 2-8) şi vestirea judecăţii care urmează să vină (v. 9:15). Antetul descrie mesajul ca fiind o massa’, adică o „povară", un cuvânt care de multe ori se referă la un mesaj ce implică ameninţare. El declară de asemenea că lucrarea este o „carte a prorociei lui Naum", adică o carte în care viziunea primită de Naum este transpusă în formă scrisă. Caracterul supranatural al mesajului este recunoscut încă de la început.

Prorocul face de la bun început o afirmaţie cu privire la gelozia lui Dumnezeu. Datorită zelului pe care îl are Domnul, El este hotărât să-Şi ducă la îndeplinire scopurile Sale, atât prin instaurarea Împărăţiei Sale cât şi prin judecarea celor care I se împotrivesc.

Acest al doilea aspect al geloziei Lui este cel care predomină aici. Dumnezeu este încet la mânie, zice prorocul (v. 3); şi totuşi, El Se va răzbuna pe vrăjmaşii Lui. Când aceste însuşiri Îi sunt aplicate lui Dumnezeu, trebuie să înţelegem că ele sunt folosite antropomorfic; ele nu conţin conotaţiile sinistre care le caracterizează atunci când aceste însuşiri se referă la om. Faptul că Dumnezeu este capabil să îşi ducă la îndeplinire scopurile este un adevăr care exclude orice umbră de îndoială. El deţine controlul asupra forţelor naturii, asupra furtunii, asupra râurilor şi a mării, asupra Basanului, etc. Pentru cei care se încred în El, El este o fortăreaţă, dar pentru cei răi El este întuneric.

Duşmanii Domnului refuză să creadă că El îi va lovi. De aceea. Dumnezeu anunţă că la vremea când nu se vor aştepta, ei vor fi mistuiţi întocmai ca miriştea care este uscată de tot. Mai există, însă, şi o altă veste, cea a mântuirii; lui Iuda i se porunceşte să-şi praznuiască sărbătorile solemne şi să-şi împlinească juruinţele.

b. Împrejurarea şi jefuirea cetăţii Ninive,  2:1-13

În 2:1-6, Naum îi descrie pe duşmanii care împresoară cetatea Ninive. Aceştia sunt mezii care vin din câmpiile Persiei şi şi-au îndreptat atacul împotriva asirienilor din câmpia Mesopotamiei. Ei sunt descrişi ca unii care sfarmă în bucăţi (v. 1). Atunci când atacă cetatea, ei deschid zăgazurile astfel încât apele râurilor vor trece peste mal, vor intra în cetate ca să-i nimicească palatul.

Huzzab, un cuvânt care se referă probabil la regină (cf. VSR, „suverana ei"), este dusă în captivitate şi slujnicele ei o urmează. (NBE traduce cuvântul cu „convoi de captivi"; J. D. W. Watts sugerează că este vorba de piedestalul de la o statuetă din templu). Ninive, obiectul atacului, a devenit ca un iaz de apă. În ea s-a făcut mult comerţ şi au fost aduse multe produse, încât ea este acum plină. Cu toate acestea, oamenii vor fugi din ea, iar cei care vor striga „Staţi!" nu-i vor putea opri pe cei care fug. Apoi începe un jaf violent, iar puţinii supravieţuitori care rămân în urma jafului privesc cu durere şi îngroziţi cetatea care este pustiită.

Ninive a fost cândva un leu, o adevărată groapă cu lei. Ea ieşise să caute pradă. Acum, însă, ea însăşi este urmărită şi a devenit o pradă. Ce a ajuns Ninive? Răspunsul este că Domnul oştirilor este împotriva ei şi că El a hotărât să acţioneze în aşa fel încât să o deposedeze de tărie şi putere.

c. O descriere a cetăţii şi o comparaţie cu Teba 3:1-19

Capitolul 3 cuprinde o descriere a caracterului rău al cetăţii Ninive. Ea a fost o cetate sângeroasă şi plină de cruzime. A fost o cetate războinică, şi mulţi au fost ucişi. Prin desfrâul ei ea a vândut naţiuni şi s-a dedat la vrăjitorie. De aceea Domnul a pornit împotriva ei şi o va expune astfel încât va deveni bătaia de joc a tuturor celor ce o privesc.

Naum face apoi o scurtă comparaţie între Ninive şi Teba (3:8-15). Teba, capitala Egiptului de Sus, a devenit puternică, s-a desfătat în tăria ei şi s-a comportat ca şi Ninive, cu deosebirea că nimicirea ei a avut deja loc. Acelaşi lucru se va întâmpla cu Ninive. Nu mai există nici o scăpare. Astfel prorocul se apropie spre un punct culminant de o intensitate considerabilă şi anunţă că nu mai există nici un leac pentru rana Asiriei, „Rana ta nu se alină prin nimic" (3:19a).

În această prorocie care vesteşte nenorocirea învăţăm că Dumnezeul lui Israel, naţiunea pe care Asiria a dispreţuit-o, este în realitate Dumnezeul care deţine controlul asupra destinului şi asupra acţiunilor tuturor naţiunilor.

BIBLIOGRAFIE
A. Haldar, Studies in the Book of Nahum, 1947; Walter A. Maier, Nahum, 1959; J.H. Eaton, Obadiah, Nahum, Habakkuk, Zephaniah, TBC, 1961; J. D. W. Watts, Joel, Obadiah, Jonah, Nahum etc., CBC, 1975.

E.J.Y.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: