nas, nări



NAS, NĂRI. (În ebr. ’ap, „nas" sau „nară"). Este organul respiraţiei, dar cuvântul este folosit şi pentru faţă, probabil prin sinecdocă, în special în expresia „cu faţa la pământ" în semn de închinăciune sau omagiu. Se pare că evreii nu au pătruns mai adânc în procesul respiraţiei, căci în Biblie nu apare nici un cuvânt pentru plămâni. Prezenţa respiraţiei în nări a fost un semn al vieţii (Geneza 2:7; Iov 27:3), cât şi al caracterului trecător al omului (Isaia 2:22). Cuvântul se mai referă la nas, ca la organul mirosului (Psalmul 115:6; Amos 4:10). Când respiraţia era vizibilă (numită „fum", Psalmul 18:8), aceasta avea de a face cu exprimarea unei emoţii lăuntrice, în principal mânia. Prin metonimie, deseori cuvântul ‘ap este folosit cu sensul de „mânie" (Geneza 27:45; Iov 4:9), şi astfel este folosit în VT cu sens figurat mai frecvent decât cu sensul literal. Se pare destul de clar din limbile înrudite (de ex. în acadiană appu este „faţă") că sensul iniţial al cuvântului se referă la caracteristici fizice. Cuvântul nu apare în NT.

B.O.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: