Nadab



NADAB. (În ebr. nadab, „generos", „nobil").

1. Cel mai mare dintre fiii lui Aaron (Numeri 3:2). După ce a fost în mijlocul evenimentelor de la Sinai (Exod 24:1) iar ulterior a ajuns preot (Exod 28:1), împreună cu fratele său Abihu, a călcat legea (Exod 30:9), aducând înaintea lui Dumnezeu „foc străin", lucru pentru care au murit amândoi (Levitic 10:1-7; cf. Numeri 26:61). „Foc străin" poate însemna ori aprinderea focului sau a tămâiei nu pe altar ci într-un alt loc (Levitic 16:12), ori aprinderea tămâiei într-un moment nepotrivit („pe care El nu li-l poruncise"). Levitic 10:8-9 face aluzie la posibilitatea ca beţia să fi fost unul din aspectele păcatului lor.

2. Un fiu al lui Şamai, din casa lui Ierahmeel, din seminţia lui Iuda (1 Cronici 2:28).

3. Unul dintre fiii lui Gabaon, din seminţia lui Beniamin (1 Cronici 8:30).

4. Un împărat al lui Israel, care l-a urmat la tron pe tatăl său Ieroboam I. El a domnit aprox. între anii 915-914 î.Cr., fiind asasinat şi urmat la tron de Baeşa, în timpul împresurării Ghibetonului (1 Împăraţi 14:20; 15:25:28).

T.H.J.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: