Nabot



NABOT. Un bărbat din Izreel al cărui nume apare într-un proces legal pus la cale de Izabela (1 Împăraţi 21). Nabot a refuzat să-i dea o parte din via lui împăratului Ahab, dar după executarea lui în urma procesului, Ahab a intrat în posesia viei. Aşa cum ne sugerează 2 Împăraţi 9:26, faptul acesta denotă că şi moştenitorii lui Nabot au fost ucişi împreună cu el. Culpa de proporţii a acestora a fost enunţată în felul următor: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul" (1 Împăraţi 21:13). Procesul legal s-a desfăşurat după o procedură în care s-a făcut uz de Urim şi Tumim, la sfârşitul căreia Nabot a fost lăsat bero’sha’am, „înaintea poporului" (traducerea VSR, „la înălţime printre oameni" nu redă corect ideea). Această descoperire a inculpatului, care era considerată ca fiind de origine divină, trebuia să fie însoţită de o mărturisire a păcatului (cf. Acan, Iosua 7:16 ş.urm., şi Ionatan, 1 Samuel 14:40 ş.urm.), dar în acest caz ticluit, Nabot nu va depune mărturie şi sunt chemaţi martori ca să depună mărturie cu privire la o culpă care nu este clar definită. De aceea, refuzul lui de a primi verdictul „divin" este interpretat ca şi cum Nabot ar fi „tratat cu uşurinţă pe Dumnezeu şi pe împărat" şi lucrul acesta va atrage după sine moartea lui (întocmai cum a fost în cazul lui Acan şi cum putea fi în cazul lui Ionatan).

Naraţiunea face parte din complexul relaţiilor dintre Ahab şi Ilie, şi conţine anumite jocuri de cuvinte care scot în relief ironia situaţiei. Consecinţa acestui incident a fost nimicirea Izabelei şi a întregii case a lui Ahab (1 Împăraţi 22:34 ş.urm.; 2 Împăraţi 9:24,33; 10:1-11).

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: