Muntele Măslinilor



MUNTELE MĂSLINILOR. Muntele Măslinilor este un mic lanţ muntos ce cuprinde patru vârfuri, cel mai înalt fiind de 830 m, de pe care se vede Ierusalimul şi muntele pe care este aşezat Templul, privind dinspre E, peste valea Chedronului şi iazul (În traducerea Galaction şi Cornilescu, „scăldătoarea", n.tr.) Siloam. Având păduri foarte dese în zilele lui Isus, bogate în măslini de unde îţi trage şi numele, muntele a fost despădurit din zilele lui Titus. Toată regiunea muntelui este sfântă, căci fără îndoială Cristos a umblat prin părţile acelea, deşi locurile specifice, cu bisericile comemorative care s-au construit pe ele pot fi puse la îndoială. De la locul unde tradiţia spune că a fost botezat Isus, pe malul Iordanului, mult sub nivelul mării, se vede clar vârful îndepărtat al Muntelui Măslinilor care este cu 1200 m mai sus decât locul acesta.

Aluziile VT la Muntele Măslinilor, pe care le găsim la 2 Samuel 15:30; Neemia 8:15; Ezechiel 11:23, sunt neînsemnate. 1 Împăraţi 11:7 şi 2 Împăraţi 23:13 se referă la idolatria lui Solomon, la ridicarea unor înălţimi în cinstea lui Chemoş şi a lui Moloh, lucru care probabil a făcut ca unul din vârfuri să se numească Muntele Ocării. În viitorul escatologic, Domnul va face ca muntele să se despartă în două, atunci când picioarele Lui vor sta pe el (Zaharia 14:4).

Evreii care locuiau în Ierusalim obişnuiau să anunţe luna nouă compatrioţilor lor din Babilon printr-un lanţ de faruri care se aprindeau începând de pe Muntele Măslinilor, fiecare transmiţând lumina următorului. Dar fiindcă samaritenii aprindeau focuri false, a fost necesar până la urmă ca locul farurilor să fie luat de mesageri. G.H. Dalman consideră că afirmaţia din Mişna, şi anume că acest sistem de faruri duceau până în Mesopotamia, este întru totul plauzibilă (Sacred Sites and Ways, 1935, p. 263, n. 7). Muntele a fost asociat cu junca roşie (*CURAT ŞI NECURAT) şi cu cenuşa ei de curăţire (Numeri 19; Parah 3. 6-7,11), cât şi cu alte ceremonii ale iudaismului levitic. Conform unei legende, porumbelul căruia Noe i-a dat drumul din corabie a smuls frunza de pe Muntele Măslinilor (Geneza 8:11; Midraş, Genesis Rabba 33. 6). Unii au crezut că evreii care au murit trebuie să învie în Israel, că aceia care au murit în alte părţi vor fi în cele din urmă purtaţi înapoi prin cavităţile subterane (Ketuboth 111a) şi voi ieşi la suprafaţă prin locul unde se va despica Muntele Măslinilor (H. Loewe şi C.G. Montefiore, A Rabbinic Anthology, 1938, p. 660 ş.urm). când strălucirea prezenţei lui Dumnezeu s-a îndepărtat de Templu din pricina păcatului, se spune că a rătăcit trei ani şi jumătate pe Muntele Măslinilor, aşteptând în zadar pocăinţa din partea oamenilor (Lamentation Rabba, Proem 25; cf. Ezechiel 10:18). Numele „Muntele celor trei lumini” vine de la lumina care venea de la altarul Templului şi care era reflectată pe panta dealului în timp de noapte, de la primele raze care împodobeau piscul muntelui la răsăritul soarelui şi de la uleiul de măsline care se punea în lămpile Templului

Lângă Biserica Tuturor Naţiunilor, de la poalele Muntelui Măslinilor, sunt nişte măslini foarte bătrâni, de aproximativ 2000 de ani deşi această cifră nu se poate demonstra. Aceasta este zona Grădinii Ghetsimane, iar locul precis în care Isus a agonizat, cu toate că nu a fost identificat, se află în apropiere cu toate că nu a fost stabilit cu precizie. Pe la jumătatea urcuşului se află Biserica Dominus Flevit. Dar de ce trebuia ca Domnul să plângă acolo, la jumătatea drumului? HDB afirmă în mod convingător că în realitate El S-a apropiat de Ierusalim venind dinspre Betania, prin partea de S a Muntelui Măslinilor, plângând îndată ce a zărit cetatea. Mai multe biserici numite „ale înălţării" stau ca o coroană pe vârful de pe care se crede că S-a înălţat Domnul, şi urmele paşilor Lui sunt păstrate cu grijă aici ca o împlinire palpabilă a celor scrise în Zaharia 14:4. Şi totuşi, în ce priveşte locul unde a avut loc în realitate înălţarea lui Isus, Evanghelia după Luca dă câştig de cauză vecinătăţii Betaniei. Vizitatorul Palestinei învaţă inutilitatea faptului de a stărui asupra lucrurilor care nu pot fi soluţionate.

R.A.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: