mulţumire



MULŢUMIRE. Substantivul „mulţumire" apare numai o dată în RSV (1 Timotei 6:6), dar echivalentele lui în gr. autarkeia apare de asemenea în 2 Corinteni 9:8, şi este tradus ca „destul"; adjectivul autarkes din Filipeni 4:11 şi verbul arkeo din Luca 3:14; 1 Timotei 6:8; Evrei 13:5; 3 Ioan 10; vezi de asemenea 2 Corinteni 12:9, „este destul". autarkeia denotă independenţa de alţii, indiferent că este vorba de alte persoane sau de alte lucruri; de aici sensul de satisfacere a nevoilor cuiva (2 Corinteni 9:8) sau de stâpânire a dorinţelor (1 Timotei 6:6, 8). Nu este o acceptare pasivă a status quo-ului, ci o asigurare pozitivă a faptului că Dumnezeu a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor şi i-a eliberat de o dorinţă suplimentară inutilă. Creştinul poate fi mulţumit pentru că a fost satisfăcut de harul lui Dumnezeu (2 Corinteni 12:9). Duhul creştin de mulţumire păzeşte o poruncă fundamentală din Exod 20:17 care interzice lăcomia, preceptele din Proverbe 15:17-17:1, sfaturile prorocilor împotriva avariţiei (de ex. Mica 2:2) şi în mod suprem exemplul şi învăţăturile lui Isus, care i-a mustrat pe cei nemulţumiţi care căutau să adune averi şi-L neglijau pe Dumnezeu (Luca 12:13-21) şi care a lăudat o astfel de încredere în Tatăl ceresc, care va alunga orice nelinişte privind lucrurile de trebuinţă (Matei 6:25-32). În VT, expresia „a fi mulţumit" (din ebr. ya’al) indică plăcerea sau voinţa de a întreprinde o anumită acţiune, de obicei o acţiune care a fost cerută de o altă persoană, de ex. Exod 2:21; Judecători 17:11; 2 Împăraţi 5:23, AV.

J.C.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: