mormintele împăraţilor, mormântul lui David



MORMINTELE ÎMPĂRAŢILOR, MORMÂNTUL LUI DAVID. Biblia ne arată că împăraţii lui Israel au fost îngropaţi într-un loc special, lângă Ierusalim. Expresiile cum ar fi „mormintele împăraţilor lui Israel" (2 Cronici 28:27), „mormintele lui David" (Neemia 3:16), „mormintele fiilor lui David" (2 Cronici 32:33), se referă specific la mormintele împărăteşti ale împăraţilor iudei din familia lui David, morminte care se găseau în cetatea lui David. Aceste morminte erau aproape de grădina împărătească şi de iazul Siloe (1 Împăraţi 2:10; 2 Cronici 21:20; Neemia 3:15-16). Astfel, când Neemia a clădit zidul Ierusalimului, unul dintre colaboratorii lui a lucrat „în faţa mormintelor lui David", nu deparde de „iazul Şela (Siloe)" (Neemia 3:15-16).

Majoritatea împăraţilor, de la David până la Ezechia, au fost îngropaţi în cetatea lui David, cu toate că unii împăraţi au avut mormintele lor particulare, de ex. Asa (2 Cronici 16:14) şi poate că şi Ezechia (2 Cronici 32:33), Manase (2 Împăraţi 21:18), Amon (2 Împăraţi 21:26) şi Iosia (2 Împăraţi 23:30; 2 Cronici 35:24). Mai mulţi împăraţi au murit în afara graniţelor Palestinei: Ioahaz în Egipt, Ioiachin şi Zedechia în Babilon. Este posibil ca Ioiachim să nu fi fost îngropat deloc (Ieremia 22:19), cât despre Ioram, Ioas, Uza şi Ahaz, acestora nu li s-a permis să fie îngropaţi în mormintele împărăteşti (2 Cronici 21:20; 24:25; 26:23; 28:27).

Despre aşezarea mormintelor în cetatea lui David se mai vorbea încă şi după Exil. Josephus scrie că acestea au fost jefuite de regele hasmonean Ioan Hyrcanus şi, de asemenea, de către Irod (Ant. 13.249; 16.179).

Mormântul lui David este menţionat şi în NT (Faptele Apostolilor 2:29), iar Josephus (BJ, 5, 147) a vorbit despre un al treilea zid care trecea pe lângă peşterile care erau mormintele împăraţilor. O lespede pe care se găseşte o inscripţie şi care a fost găsită de E. Sukenik spune că osemintele împăratului Uza au fost urcate pe vârful Muntelui Măslinilor.

Aşezarea exactă a mormintelor nu ne este cunoscută astăzi. Monumentele care se găsesc în valea Chedron aparţin unei perioade de mai târziu, atât arhitectura cât şi epigrafia indicând că aparţin perioadei lui Irod cel Mare.

Expresia „Cetatea lui David", în vecinătatea căreia erau aşezate aceste morminte, nu se referă la întregul Ierusalim, ci numai la fortăreaţa Sionului. Mărturiile de care dispunem ne arată că ramificaţia muntoasă care iese în relief între văile Tyropei şi Chedronului, mai târziu cunoscută sub numele de Ophel, este locul pe care a fost aşezata cetatea lui David. Din locul acesta se văd grădinile şi iazul Siloam. În zona aceasta au fost descoperite în stâncă nişte tunele orizontale lungi şi este posibil ca acestea să fi fost locul de îngropare a împăraţilor din spiţa lui David. Dar locul a fost desacralizat şi distrus, probabil în timpul răscoalei lui Bar-Kokhba (135 d.Cr.) şi după aceea nu s-a mai ştiut de aşezarea exactă a cetăţii.

De-a lungul secolelor au fost propuse diverse locuri. O tradiţie populară veche de aprox. 1000 de ani plasează mormântul lui David pe dealul din partea de V, în locul care astăzi se numeşte Muntele Sion. Tradiţia a fost acceptată de evrei, de musulmani şi de creştini, iar Beniamin din Tudela (cca. 1173 d.Cr.) a anunţat descoperirea miraculoasă a mormântului lui David pe Muntele Sion, în timp ce repara o biserică aşezată pe locul acela. Şi astăzi se mai fac încă pelerinaje la locul acela, dar dovezile care să ne convingă de autenticitatea acelui loc sunt puţine.

Aşa-numitele „morminte ale împăraţilor lui Iuda", aşezate la o oarecare distanţă la N de zidul pe care-l avem astăzi, se referă de fapt la mormântul Elenei, regina din Adiabene, o regiune din Mesopotamia de Sus, pe care o menţionează şi Josephus (Ant. 20. 17, 35).

BIBLIOGRAFIE
S. Krauss, „The Sepulchres of the Davidic Dynasty", PEQ 1947, p. 102-112; S. Yeivin, „The Sepulchres of the Kings of the House of David", JNES 7, 1948, p. 30-45.

J.A.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: