Miţpa, Miţpe
MIŢPA, MIŢPE. Semnificţia de
bază a cuvântului este „turnul de veghere", sau „loc de unde se
priveşte". Se citeşte mispa sau mispeh şi apare de obicei
articulat. Este ceva obişnuit ca locurile numite în felul acesta, să se afle pe
locuri situate în puncte mai înalte. Pot fi distinse următoarele locuri:
1. Locul unde Iacov şi Laban au
făcut un legământ şi au ridicat o movilă de pietre în semn de mărturie (Galed, gal’ed
în ebr. sau yegar sahaduta în aram.). Dumnezeu a fost Cel ce avegheat
asupra lor (Geneza 31:44-49).
2. Ori acelaşi loc ca şi 1.
ori un oraş în Galaad, la E de Iordan. Articolul este folosit atât în Geneza
31:49 (hammispa), cât şi în Judecători 10:17; 11:11, 34. Locul apare în
relatarea despre Iefta. Când Amon a invadat Galaadul, israeliţii s-au adunat la
Miţpa (Judecători 10:17), reşedinţa lui Iefta de unde el a dat ordine pentru
atac şi unde s-a întors să-şi duca la îndeplinire făgăduinţa făcută în pripă
(Judecători 11:11, 29, 34). Unii scriitori recomandă ca Miţpa să fie
identificat cu Ramot-Galaad (J.D. Davis, WDB, p. 401), dar sugestia este
respinsă de F.M. Abel şi de du Buit, care consideră că Miţpa este de fapt Jal
ud. Este posibil să fie vorba despre Ramat-Miţpe sau înălţimea Miţpe (Iosua
13:26).
3. Un loc în Moab unde David şi-a
adus părinţii pentru a-i proteja (1 Samuel 22:3), probabil oraşul din zilele
noastre Rujm el-Meshrefeh, WSW din Madaba.
4. Un loc la poalele Muntelui
Hermon (Iosua 11:3), numit „ţara Miţpe" sau „valea Miţpe" (v. 8),
reşedinţa heviţilor. Cu privire la indentificarea locului opiniile sunt
diferite, dar există multe opinii în favoarea aşezării Qal at es-Subeibeh, care
este pe un deal la 3 km NE de Banias.
5. Un oraş în câmpiile de jos ale
lui Iuda, menţionat alături de Iocteel, Lachiş şi Eglon (Iosua 15:38-39). Este
posibil ca acest Miţpe să fi fost aşezat pe locul actualei aşezări Khirbet
Safiyeh, la 4 km NE de Beit Jibrin, şi Sufiyeh, la 10 km N de acesta.
6. Un oraş din Beniamin (Iosua
18:26), în apropierea Gabaonului şi a Ramei (1 Împăraţi 15:22). În zilele
judecătorilor, când beniamiţii din Ghibea au răpit pe ţiitoarea levitului,
bărbaţii lui Israel s-au adunat aici (Judecători 20:1, 3; 21:1, 5, 8). Aici
Samuel l-a adunat pe Israel pentru rugăciune, după ce chivotul a fost aşezat
din nou la Chiriat-Iearim (1 Samuel 7:5-6). Filistenii i-au atacat, dar au fost
puşi pe fugă (v. 7, 11), iar Samuel a ridicat o piatră de aducere aminte în
apropiere, la Eben-Ezer (v. 12). Tot aici a fost prezentat şi Saul ca rege
înaintea poporului (1 Samuel 10:17). Miţpa a fost locul vizitat de Samuel în
fiecare an ca să judece pe Israel (1 Samuel 7:16).
Împăratul Asa a întărit Miţpa şi a pregătit-o pentru lupta împotriva lui Baeşa, împăratul Israelului, folosindu-se de materialele pe care oamenii lui le-au luat din cetăţuia lui Baeşa de la Rama, după ce Asa a cerut regelui sirian Ben-Hadad să-l atace pe Israel (1 Împăraţi 15:22; 2 Cronici 16:6). După nimicirea Ierusalimului de către Nebucadneţar, în 587 î.Cr., Ghedalia a fost numit guvernator al rămăşiţei poporului, reşedinţa lui fiind stabilită la Miţpa (2 Împăraţi 25:23, 25). Prorocul Ieremia, eliberat de Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i s-a alăturat lui Ghedalia la Miţpa (Ieremia 40:6) şi refugiaţii iudei s-au întors nu după mult timp (Ieremia 40:8,10,12-13,15).La scurt timp după aceea, Ismael, care era de neam împărătesc, l-a omorât pe Ghedalia şi întreaga garnizoană care se afla cu el, la instigaţiile lui Baalis, împăratul amoriţilor. După două zile, el a mai omorât un grup de pelerini şi le-a aruncat trupurile într-o groapă mare pe care a săpat-o Asa. El i-a luat pe ceilalţi ca prinşi de război şi a intenţionat să-i ducă în Amon, dar a fost împiedicat de Iohanan (Ieremia 41:3, 6,10, 14, 16).
În perioada de după exil, apare de două ori un
oarecare Miţpa (Neemia 3:15,19). Este posibil ca unul dintre aceste versete,
dacă nu ambele, să se refere la Miţpa din Beniamin, cu toate că s-ar putea să
se refere la alte locuri.
Miţpa a fost scena unei adunări importante, în
zilele când Iuda Macabeul i-a chemat pe bărbaţii lui Iuda la un sfat şi la
rugăciune (1 Macabei 3:46), „pentru că înainte Israel a avut un locaş de
închinăciune la Miţpa".
Două aşezări din zilele noastre ni se oferă ca
vatră a Miţpei - Nebi Samwil la 7 km MV de Ierusalim, 895 m deasupra nivelului
mării şi 150 m mai sus decât ţinuturile dimprejur, şi Tell en-Nasbeh care este
aşezat pe vârful unui deal izolat, la aproximativ 13 km N de Ierusalim.
Dovezile sunt mai puternice în favoarea aşezării Tell en-Nasbeh decât în
favoarea aşezării Nebi Samwil, deoarece putem să ne imaginăm uşor felul în care
consoanele mzph ar putea deveni fonetic nzbh, iar mărturiile
arheologice sprijină această identificare.
Dacă judecăm după mormintele care s-au găsit în
zona respectivă, aşezarea este foarte veche şi a fost populată încă de la
începutul Epocii bronzului. Se pare că a fost părăsită la mijlocul şi la
sfârşitul Epocii bronzului, dar a fost repopulată la începutul Epocii fierului
şi a continuat aşa în perioada 1100- 400 î.Cr., astfel încât aşezarea aparţine
perioadei în care zona a fost populată de israeliţi. Pe vremea împăraţilor şi
în perioada persană, oraşul s-a bucurat de prosperitate, aşa cum ne sugerează
mormintele destul de bogate. Găsim semne de prosperitate de asemenea în
rămăşiţele arhitecturale, poarta masivă, multe puţuri şi silozuri, nişte
fabrici de coloranţi, numeroase rotiţe de fusuri, greutăţi folosite la războiul
de ţesut, prese de vin şi de ulei, ceramică, mărgele şi pietre semi-preţioase,
ace, brăţări şi bijuterii metalice. În cea de-a doua perioadă a Epocii
fierului, oraşul s-a extins dincolo de zidurile iniţiale, dar în sec. al 5-lea
î.Cr. a început să sufere un declin. Fragmente de ceramică în gr. care s-au
găsit în sectorul mai nou al oraşului ne sugerează posibilitatea ca Miţpa să fi
întreţinut legături comerciale cu ţările din zona Mării Egee. Numeroase
epigrafe descoperite, scarabee, mânere de ulcioare imprimate cu literele MSH şi
MSP (adică, Mispah), o inscripţie cuneiformă conţinând cuvintele sar kissati,
„regele universului", datând din perioada 800-650 î.Cr., şi o frumoasă
pecete purtând inscripţia ly’znyhw ‘bd hmlk, „aparţinând lui Iaazania,
sclavul regelui", toate acestea atestă importanţa oraşului.
BIBLIOGRAFIE
F.M. Abel, Géographie de la Palestine, 2,
1933, p. 388-390; LOB, passim; D. Diringer, „Mizpah", în AOTS, p. 329-342;
C.C. McCowan, Excavations at Tell En-Nasbeh, 2 vol., 1947.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu