Merari, merariţii



MERARI, MERARIŢII. Merari, cel de-al treilea fiu al lui Levi, a fost capul uneia dintre cele trei familii mari ale leviţilor. Familia lui a fost subdivizată în casa lui Mahli şi a lui Muşi. Merariţii au fost cei care au purtat prin pustie scândurile cortului, drugii, stâlpii curţii şi picioarele lor, ţăruşii şi funiile lor. Ca să-şi ducă la îndeplinire sarcina pe care o aveau li s-a dat patru care şi opt boi. Ei şi-au întins corturile în partea de N a Cortului întâlnirii. Numărul celor de parte bărbătească, începând de la vârsta de o lună în sus, număra 6.200; cei care erau în stare să facă vreo slujbă (a căror vârstă era între 30 şi 50 de ani) erau în număr de 3.200 (Numeri 3:33-39; 4:42-45; 7:8). Li s-au dat 12 cetăţi în ţară (Iosua 21:7).

După reorganizarea pe care a făcut-o David, membrii familiei lui Etan (Iedutun), care erau urmaşi ai merariţilor, au primit sarcina de a se ocupa de cântări în Templu, în timp ce alţi merariţi au fost uşieri (1 Cronici 6:31-48; 25:3; 26:10-19). Merariţii sunt menţionaţi ca fiind prezenţi la ridicarea cortului pentru chivot (1 Cronici 15:6), şi din nou la curăţirile repetate ale Templului din timpul lui Ezechia şi Iosia (2 Cronici 29:12; 34:12). Despre unii dintre ei se spune că au slujit în timpul lui Ezra (Ezra 8:18-19) şi a lui Neemia (vezi Neemia 11:15 şi 1 Cronici 9:14).

D.W.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: