Menahem



MENAHEM. (În ebr. menahem, „mângâietor", 2 Împăraţi 15:14-22). Fiul lui Gadi şi guvernatorul militar al Tirţei, capitala veche a lui Israel.

Când *Şalum a uzurpat tronul într-o perioadă de anarhie, Menahem i s-a împotrivit, l-a atacat pe Şalum în Samaria, a capturat cetatea, l-a omorât pe uzurpator şi s-a proclamat pe sine împărat (cca. 752 î.Cr.). Anumite facţiuni au continuat să-i fie potrivnice, iar în cetatea Tifsah Menahem a reprimat o răscoală mare, evident cu o cruzime inutilă. Ca să-şi întărească poziţia, a devenit vasalul lui Pul, împăratul Asiriei (*TIGLAT-PALASSAR III; DOTT, p. 53-58; ANET, p. 283). Acest privilegiu l-a costat pe Menahem 1.000 de talanţi, pe care i-a perceput de la bogaţii de sub stăpânirea lui. Alianţa aceasta a ajuns să fie un dezastru pentru Israel, căci a dus în cele din urmă la anexarea sa de către Asiria. În Israel politica lui Menahem a întâmpinat opoziţie din partea partidei anti-asiriene, dar el şi-a menţinut tronul până la moartea sa (cca. 742/1) şi a fost urmat pe tron de fiul său Pecah. Menahem a fost ultimul împărat al lui Israel al cărui fiu l-a urmat la tron.

Pentru cronologia evenimentelor importante din timpul domniei lui, vezi H. Tadmor, Scripta Hierosolymitana, 8, 1961, p. 248-266.

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: