masă
MASĂ. Masa ca obiect de mobilier (în
ebr. sulhan; în gr. trapeza). Masa în pustie (Psalmul 23:5;
78:19), era o suprafaţă pregătită sau bucăţi de piei aşezate pe pământ (în ebr.
slh). În celelalte pasaje, cuvântul este folosit, ca şi în zilele
noastre, pentru masa făcută din lemn sau metal, care era o piesă de mobilă
obişnuită (2 Împăraţi 4:10). A mânca „la masa împăratului" era un semn de
cinstire (2 Samuel 9:7; vezi Luca 22:21), în timp ce a mânca la „propria
masă" însemna, pe lângă sensul literal, a trăi pe propria-ţi cheltuială (1
Împăraţi 18:19; Neemia 5:17). Expresia „masa Domnului" (Maleahi 1:7, 12;
Ezechiel 4:22; 44:16; 1 Corinteni 10:21, *ALTAR) implică masa la care El este
gazda. Semnificaţia Psalmul 69:22 este incertă.
D.J.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu