masă



MASĂ. Masa ca obiect de mobilier (în ebr. sulhan; în gr. trapeza). Masa în pustie (Psalmul 23:5; 78:19), era o suprafaţă pregătită sau bucăţi de piei aşezate pe pământ (în ebr. slh). În celelalte pasaje, cuvântul este folosit, ca şi în zilele noastre, pentru masa făcută din lemn sau metal, care era o piesă de mobilă obişnuită (2 Împăraţi 4:10). A mânca „la masa împăratului" era un semn de cinstire (2 Samuel 9:7; vezi Luca 22:21), în timp ce a mânca la „propria masă" însemna, pe lângă sensul literal, a trăi pe propria-ţi cheltuială (1 Împăraţi 18:19; Neemia 5:17). Expresia „masa Domnului" (Maleahi 1:7, 12; Ezechiel 4:22; 44:16; 1 Corinteni 10:21, *ALTAR) implică masa la care El este gazda. Semnificaţia Psalmul 69:22 este incertă.

D.J.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: