Marta
MARTA. Numele derivă de la un cuvânt
aramaic care nu are corespondent în ebr. şi care înseamnă „doamnă" sau
„stăpână". El apare numai în NT, cu privire la o singură persoană - (Luca
10:38-41; Ioan 11:1, 5, 19-39; 12:2). Marta a fost sora Mariei care a turnat
mir pe Domnul nostru, nu cu mult înainte de moartea Lui (Matei 26:6 ş.urm., şi
textele paralele); Lazăr, pe care Isus l-a înviat din morţi (Ioan 11) a fost
fratele ei. Conform celor scrise în Ioan 11:1, familia aceasta locuia în
Betania, un sătuleţ aşezat la cca. 4 km de Ierusalim, pe drumul spre Ierihon.
După felul în care plasează evenimentele, Luca pare să sugereze că Marta locuia
în Galilea (Luca 10:38). Această dificultate este înlăturată însă, dacă acceptăm
că incidentul prezentat de Luca nu este bine plasat din punct de vedere
cronologic (aşa cum găsim în HBD, 3, p. 277), sau şi mai rezonabil, atunci când
luăm în considerare faptul că aceasta a fost numai una din multele călătorii pe
care le-a făcut Isus la Ierusalim în ultimele şase luni pe care le-a trăit pe
acest pământ (cf. Ioan 10:22).
Matei, Marcu şi Ioan sunt cu toţi de acord că mirul
a fost turnat pe Domnul nostru în Betania, iar Matei şi Marcu specifică ambii
(presupunând că se referă la aceeaşi ocazie) că incidentul a avut loc în casa
lui Simon leprosul. Întrucât după relatarea lui Luca Isus a fost primit în casa
Martei şi Marta le-a servit cina în casa lui Simon din Betania, timp în care
Maria a turnat mirul pe Domnul nostru, unii au presupus că Marta a fost soţia
lui Simon (sau chiar văduva lui, sugerează alţii). Rolul conducător pe care
şi-l asumă în ambele ocazii ne sugerează că ea era sora mai mare.
În relatarea lui Luca (10:38 ş.urm.), Isus o mustră
cu blândeţe pe Marta pentru că nu era răbdătoare cu sora ei şi pentru
preocuparea ei excesivă de amănuntele practice privitoare la cina pe care o
pregătea (v. 40). Ea nu era mai puţin devotată lui Isus decât Maria (vezi
răspunsul pe care l-a dat Domnului în Ioan 11:27), dar ea nu a reuşit să vadă cum
trebuie să-L primească pe Isus şi să fie în întregime după placul Lui - „un
singur lucru trebuieşte". Câteva dintre cele mai vechi manuscrise conţin
aici cuvintele „puţine lucruri sunt folositoare, sau numai unul" (vezi
VSRmg). Probabil că „puţine" se referă la cele materiale, iar „unul"
la percepţia spirituală.
Vezi J.N. Sanders, „Those whom Jesus loved",
NTS 1, 1954-5, p. 29 ş.urm.; şi comentariul asupra pasajului din Luca 10:38-42
de E.E. Ellis, The Gospel of Luke, 1974, p. 161 ş.urm. (*MARIA, 2.)
S.S.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu