Marta



MARTA. Numele derivă de la un cuvânt aramaic care nu are corespondent în ebr. şi care înseamnă „doamnă" sau „stăpână". El apare numai în NT, cu privire la o singură persoană - (Luca 10:38-41; Ioan 11:1, 5, 19-39; 12:2). Marta a fost sora Mariei care a turnat mir pe Domnul nostru, nu cu mult înainte de moartea Lui (Matei 26:6 ş.urm., şi textele paralele); Lazăr, pe care Isus l-a înviat din morţi (Ioan 11) a fost fratele ei. Conform celor scrise în Ioan 11:1, familia aceasta locuia în Betania, un sătuleţ aşezat la cca. 4 km de Ierusalim, pe drumul spre Ierihon. După felul în care plasează evenimentele, Luca pare să sugereze că Marta locuia în Galilea (Luca 10:38). Această dificultate este înlăturată însă, dacă acceptăm că incidentul prezentat de Luca nu este bine plasat din punct de vedere cronologic (aşa cum găsim în HBD, 3, p. 277), sau şi mai rezonabil, atunci când luăm în considerare faptul că aceasta a fost numai una din multele călătorii pe care le-a făcut Isus la Ierusalim în ultimele şase luni pe care le-a trăit pe acest pământ (cf. Ioan 10:22).

Matei, Marcu şi Ioan sunt cu toţi de acord că mirul a fost turnat pe Domnul nostru în Betania, iar Matei şi Marcu specifică ambii (presupunând că se referă la aceeaşi ocazie) că incidentul a avut loc în casa lui Simon leprosul. Întrucât după relatarea lui Luca Isus a fost primit în casa Martei şi Marta le-a servit cina în casa lui Simon din Betania, timp în care Maria a turnat mirul pe Domnul nostru, unii au presupus că Marta a fost soţia lui Simon (sau chiar văduva lui, sugerează alţii). Rolul conducător pe care şi-l asumă în ambele ocazii ne sugerează că ea era sora mai mare.

În relatarea lui Luca (10:38 ş.urm.), Isus o mustră cu blândeţe pe Marta pentru că nu era răbdătoare cu sora ei şi pentru preocuparea ei excesivă de amănuntele practice privitoare la cina pe care o pregătea (v. 40). Ea nu era mai puţin devotată lui Isus decât Maria (vezi răspunsul pe care l-a dat Domnului în Ioan 11:27), dar ea nu a reuşit să vadă cum trebuie să-L primească pe Isus şi să fie în întregime după placul Lui - „un singur lucru trebuieşte". Câteva dintre cele mai vechi manuscrise conţin aici cuvintele „puţine lucruri sunt folositoare, sau numai unul" (vezi VSRmg). Probabil că „puţine" se referă la cele materiale, iar „unul" la percepţia spirituală.

Vezi J.N. Sanders, „Those whom Jesus loved", NTS 1, 1954-5, p. 29 ş.urm.; şi comentariul asupra pasajului din Luca 10:38-42 de E.E. Ellis, The Gospel of Luke, 1974, p. 161 ş.urm. (*MARIA, 2.)

S.S.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: