Marea Moartă



MAREA MOARTĂ. VT: „Marea Sărată" (Geneza 14:3). „Marea de răsărit" (Ezechiel 47:18); „Marea câmpiei" (Deuteronom 4:49); clasic. Asphaltites, mai târziu „Marea Moartă"; în arab. „Marea lui Lot".

Valea formată prin fisurarea scoarţei tereste atinge punctul ei cel mai adânc în bazinul Mării Moarte. Nivelul apei este la 427 m sub nivelul mării, iar cel mai adânc punct al bazinului cu 433 de m decât nivelul apei. Marea are o lungime de aproximativ 77 km şi se întinde de la stâncile abrupte ale Moabului pe o lăţime de 10-14 km, până la dealurile Iudeii. Pe malul acesta de V, ţărmul este foarte îngust, fiind mărginit de multe terase, ceea ce a mai rămas din plajele de demult. Cu excepţia câtorva izvoare (de ex. ’Ain Feshkha şi En-Ghedi, comp. Cântarea Cântărilor 1:14), coasta Iudeii este aridă şi lipsită de orice vegetaţie. Patru cursuri principale de apă alimentează marea de la E: Mojin (Arnon), Zerqa Maain, Kerak şi Zered. Rata evaporării este atât de mare (temperatura atinge cifra de 43 grade C în timpul verii), încât debitul acestor ape plus debitul Iordanului nu reuşesc decât să menţină nivelul mării constant. Cantitatea anuală de precipitaţii este de aproximativ 5 cm. La punctul de vărsare al acestor râuri şi în unele locuri unde există izvoare de apă se găseşte vegetaţie luxuriantă. Oazele din jurul deltelor râurilor Kerak şi Zered arată cât de fertil ar putea fi acest bazin (comp. Geneza 13:10), aşa cum a văzut Ezechiel în vedenie, un râu care curgea din Ierusalim pentru a îndulci apele Mării Moarte (Ezechiel 47:8-12).

Până pe la mijlocul sec. al 19-lea, a fost posibil să treci marea ca printr-un vad, de la Lisan („limbă"), o peninsulă care porneşte de lângă Kerak spre ţărmul opus, pe o lungime de 3 km. S-au păstrat aici urmele unui drum roman. Masada , o fortăreaţa aproape inaccesibilă, construită de Macabei şi de Irod, păzea acest drum pe partea dinspre Iudea. La S de Lisan, adâncimea mării este foarte mică, marea dispărând treptat în mlaştina sărată (Ţefania 2:9) numită Sebkha.

Este posibil ca substanţele chimice concentrate (sare, potasiu, magneziu, clorura şi bromura de calciu, care ating în total o concentraţie de 25 la sută din apă), şi care dau Mării Moarte flotabilitate şi au efect fatal asupra peştilor, să se fi aprins în timpul unui cutremur de pământ şi să fi produs o ploaie de pucioasă şi foc, distrugând Sodoma şi Gomora. Soţia lui Lot, care s-a oprit şi a privit înapoi, a fost prinsă de sarea care cădea, în timp ce familia ei care se grăbea, a scăpat (Geneza 19:15-28). Dovezile arheologice ne sugerează că a existat o întrerupere de mai multe secole în ceeace priveşte continuitatea populării acestor locuri, începând din prima parte a mileniului al 2-lea î.Cr. Un deal de sare (Jebel Usdum, Mt. Sodoma) în partea de SV, este erodat în forme foarte interesante, inculsiv sub forma unor stâlpi care sunt denumiţi de arabii din acele locuri „soţia lui Lot" (comp. Înţelepciunea 10:7).

Sarea a fost obţinută de pe ţărm (Ezechiel 47:11) , iar Nabateenii au făcut schimburi comerciale cu bitumul care pluteşte la suprafaţă (vezi P.C. Hammond, BA 22, 1959, p. 40-48). În toată perioada VT, Marea Moartă a acţionat ca o barieră între Iuda şi Moab şi Edom (comp. 2 Cronici 20:1-30), cu toate că putea fi folosită de mici corăbii comerciale, aşa cum s-a întâmplat în perioada romanilor. (*CETĂŢILE DIN CÂMPIE, *EPOCA PATRIARHALĂ; *ARHEOLOGIE; *IORDAN; *ARABAH; *MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ.)

BIBLIOGRAFIE
G.A. Smith, Historical Geography of the Holy Land, 1931, p. 499-516; D. Baly, The Geography of the Bible, 1974.

A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: