marea de sticlă



MAREA DE STICLĂ. De două ori a văzut Ioan în cer „un fel de mare de sticlă" (hos thalassa hyaline), „înaintea scaunului de domnie" al lui Dumnezeu, „asemenea cu cristalul" (Apocalipsa 4:6) şi mai târziu „amestecată cu foc" (Apocalipsa 15:2). Imaginea unei mări în cer o găsim şi în literatura apocaliptică (de ex. Testamentul lui Levi 2:7; 2 Enoh 3:3), dar poate că îşi are originea în „apele care sunt deasupra întinderii" din Geneza 1:7, Psalmul 104:3; 148:4. Asemănarea cu cristalul este în contrast cu semiopacitatea celor mai multe calităţi de *sticlă din antichitate şi reprezintă sfinţenia pură a cerului; amestecul cu foc ne sugerează ideea mâniei lui Dumnezeu (vezi Geneza 7:11; 1 Enoh 54:7; 8). Alături de mare sau pe mare stau cei ce au biruit fiara: etalarea lor (Apocalipsa 15:3) ne aduce aminte de cântarea pe care au cântat-o israeliţii pe malul Mării Roşii (Exod 15:1 ş.urm.).

M.H.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: