Maranata



MARANATA. O formulă aramaică, folosită în 1 Corinteni 16:22 în forma ei transliterată, fără să i se dea nici o explicaţie. În Didache (10:6), această formulă apare ca o parte a liturghiei euharistice. Probabil că expresia ar trebui înţeleasă ca fiind marana ta, „Vino, Domnul nostru!" (vezi G.H. Dalman, Grammatik des judisch-palästinisch Aramaisch, p. 120, n. 2; 297, n. 2; de asemenea Jesus-Jeshua, 1929, p-13, despre hotărârea asupra expresiei marana eta care are acelaşi înţeles). Aşteptarea şi dorinţa nespusă exprimate în această rugăciune din perioada Bisericii primare pot fi văzute în 1 Corinteni 16:22 (vezi contextul din Didache). şi în Apocalipsa 22:20. Faptul că expresia apare în 1 Corinteni 16:22 este un rezultat al ideii de judecată care este conţinută în v. 21, strâns legată la rândul ei de ideea celei de-a doua veniri (vezi manuscrisul Latin Vechi g şi versiunea etiopeană, care traduc maranata cu „la venirea Domnului").

În manuscrisele greceşti unde avem accentele şi semnele de punctuaţie arătate, deseori expresia apare ca şi cum ar reprezenta maran ‘ata, „Domnul nostru a venit". Această formulare pare mai puţin probabilă, având în vedere legătura care există în context între expresia respectivă şi ideea de euharist şi de judecată, cu excepţia cazului în care ea se referă la prezenţa Domnului în Euharist.

BIBLIOGRAFIE
T. Zahn, INT, 1909, 1, p. 303-305; K.G. Kuhn, TDNT 4, p. 466-472; W. Mundle, C. Brown, NIDNTT, p. 895-898; C.F.D. Moule, „A Reconsideration of the Context of Maranatha", NTS 6, 1959, 1960, p. 307 ş.urm.; Arnt, s.v.

J.N.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: