Maranata
MARANATA. O formulă aramaică, folosită în
1 Corinteni 16:22 în forma ei transliterată, fără să i se dea nici o
explicaţie. În Didache (10:6), această formulă apare ca o parte a
liturghiei euharistice. Probabil că expresia ar trebui înţeleasă ca fiind marana
ta, „Vino, Domnul nostru!" (vezi G.H. Dalman, Grammatik des
judisch-palästinisch Aramaisch, p. 120, n. 2; 297, n. 2; de asemenea Jesus-Jeshua,
1929, p-13, despre hotărârea asupra expresiei marana eta care are
acelaşi înţeles). Aşteptarea şi dorinţa nespusă exprimate în această rugăciune
din perioada Bisericii primare pot fi văzute în 1 Corinteni 16:22 (vezi
contextul din Didache). şi în Apocalipsa 22:20. Faptul că expresia apare
în 1 Corinteni 16:22 este un rezultat al ideii de judecată care este conţinută
în v. 21, strâns legată la rândul ei de ideea celei de-a doua veniri (vezi
manuscrisul Latin Vechi g şi versiunea etiopeană, care traduc maranata
cu „la venirea Domnului").
În manuscrisele greceşti unde avem accentele şi
semnele de punctuaţie arătate, deseori expresia apare ca şi cum ar reprezenta maran
‘ata, „Domnul nostru a venit". Această formulare pare mai puţin
probabilă, având în vedere legătura care există în context între expresia
respectivă şi ideea de euharist şi de judecată, cu excepţia cazului în care ea
se referă la prezenţa Domnului în Euharist.
BIBLIOGRAFIE
T. Zahn, INT, 1909, 1, p. 303-305; K.G. Kuhn, TDNT
4, p. 466-472; W. Mundle, C. Brown, NIDNTT, p. 895-898; C.F.D. Moule, „A
Reconsideration of the Context of Maranatha", NTS 6, 1959, 1960, p. 307
ş.urm.; Arnt, s.v.
J.N.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu