mană



MANĂ. O substanţă care a constituit hrana de bază a israeliţilor în timpul pribegiei de 40 de ani prin pustie (Exod 16:35). Când Israel a murmurat în pustia Sinai că nu are hrană, Dumnezeu le-a dat „pâine din cer" (Exod 16:4; Psalmul 78:23-24), şi nu a încetat să le-o dea, în ciuda murmurelor lor (Numeri 11:6; vezi Neemia 9:20), până când nu au intrat în Canaan şi au mâncat din roadele acelei ţări (Iosua 5:12). Israeliţii trebuiau să adune fiecare câte un omer (o unitate de măsură egală cu 2,2 l n.tr.) timp de cinci zile, iar a şasea zi o cantitate dublă, pentru a avea şi în ziua Sabatului, căci în ziua Sabatului mana nu mai cădea. De obicei mana nu se păstra până a doua zi, făcea viermi şi primea un miros greu; însă mana care trebuia păstrată pentru ziua Sabatului nu se altera, deoarece trebuia fiartă sau coaptă dinainte (Exod 16:4-5; 16-30). În fiecare dimineaţă după ce dispărea roua, pe pământ se găsea ceva rotund ca şi bruma, alburiu, ca şi sămânţa de coriandru sau ca nişte bobite de beldium, cu un gust ca şi mierea; putea fi măcinată şi folosită la gătit sau coaptă. Poporul a spus: „Ce (man) este aceasta?" şi au numit-o mană (man). Acestea sunt informaţiile pe care le avem în Exod 16:14-15,31; Numeri 11:7-9). La porunca lui Dumnezeu, a fost păstrat un omer de mană de către Aaron, ca o mărturie pentru generaţiile viitoare (Exod 16:33-34; Evrei 9:14).

Mulţi au făcut tot felul de speculaţii în ce priveşte natura exactă a acestei mane, şi se cunosc mai multe apariţii parţial similare în acest sens a acestei mane. Până în vremea noastră în Sinai, există anumite insecte care într-o anumită perioadă a anului, mai precis câteva săptămâni în luna iunie, produc excreţii în formă de miere extraflorală pe ramurile de tamarisc. Noaptea, aceste bobiţe cad de pe ramuri pe sol, până când căldura soarelui atrage furnicile care le adună. Bobiţele sunt mici, lipicioase, uşor colorate şi dulci ca zahărul, asemănându-se uimitor de mult cu descrierile care le găsim în Exod 16 şi Numeri 11. Alte insecte care produc această miere extraflorală sunt cunoscute în Sinai şi în multe alte părţi, de exemplu anumiţi greieri. Totuşi, produsele acestor insecte nu se potrivesc în toate caracteristicile cu descrierea biblică. Cu privire la acestea, vezi F.S. Bodenheimer, BA 10, 1947, p. 1-6; pentru o fotografie care prezintă o ramură de tamarisc cu aceste bobiţe, vezi W. Keller, The Bible as History, 1956, planşa de la paginile 112 şi 113. În partea de S a Algeriei, în 1932 şi de asemenea cu aprox 70 de ani înainte de acest an, în urma unei stări atmosferice neobişnuite, „au apărut precipitaţii cu o substanţă făinoasă albuirie, fără miros şi fără gust, care a acoperit corturile şi vegetaţia în fiecare dimineaţă" (A. Rendle Short, Modern Discovery and the Bible, 1952, p. 152). Tot în 1932, o substanţă albă ca mana a acoperit într-o dimineaţă o suprafaţă de 640 x 18 m pe o fermă în Natal, şi a fost mâncată de către băştinaşi (H.S. Gehman în WDB, p. 375a). Nici unul din aceste fenomene nu a satisfăcut datele biblice, şi de aceea furnizarea manei rămâne până la urmă de domeniul miracolului, în special în ceea ce priveşte continuitatea cantitatea şi periodicitatea de şase zile în care era furnizată. Exemplele paralele citate mai sus pot indica, totuşi, natura bazei fizice pe care a folosit-o Dumnezeu ca să furnizeze această hrană.

Mana a fost folosită de Dumnezeu atât ca o lecţie spirituală cât şi ca un mijloc de subzistenţă. Lui Israel i s-a spus că atunci când ducea lipsă de altă hrană („te-am lăsat să suferi de foame"), Dumnezeu prin trimiterea manei l-a învăţat că "omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului" (Deuteronom 8:3, vezi v. 16). Dumnezeu le-a dat mana şase zile şi le-a reţinut-o în cea de-a şaptea zi ca să-i înveţe ascultarea, dar i-a găsit vinovaţi de neascultare (Exod 16:9, vezi v. 20, 25-30). Isus Cristos foloseşte mana, „pâinea din cer" pe care o dă Dumnezeu, ca un simbol care vorbeşte despre El, adevărata Pâine a vieţii, şi pune în contrast simbolul cu substanţa reală: „Părinţii voştri au mâncat mana în pustie şi au murit" (Ioan 6:49), dar a putut să spună: „Eu sunt Pâinea vieţii... care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac" (Ioan 6:35, 51, şi vezi v. 26-59 passim). Viaţa veşnică a fost pusă la dispoziţia omului prin meritul morţii lui Cristos (v. 51). În Apocalipsa 2:17, „mana ascunsă" reprezintă subzistenţa spirituală împărtăşită de către Duhul lui Cristos.

K.A.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: