Malta



MALTA. (În gr. Melite; Faptele Apostolilor 28:1, VA „Melita"). O insulă în centrul Mării Mediterane, la 100 de km S de Sicilia, cu o suprafaţă de aprox. 246 km pătraţi (a nu se confunda cu insula Mljet sau Melitene de pe coasta Dalmaţiei; vezi O.F.A. Meinardus, „St. Paul Shipwrecked in Dalmatia", BA 39, 1976, p. 145-147.) Aici a fost purtată corabia lui Pavel din Creta, de vântul care bătea din E sau NE şi care se numea Eurachilon (27:14, VSR „nord- est"; *VÂNT). După naufragiu, şi înainte de a-şi continua drumul spre Roma, prin Siracusa, Regio şi Puzole (28:11-13), Pavel a petrecut trei luni pe această insulă. El a făcut aici vindecări, iar grupul naufragiaţilor s-a bucurat de un mare respect.

Începând cu secolul al VII-lea î.Cr., Malta a fost ocupată de fenicieni. Numele în sine în limba feniciană înseamnă „refugiu" (J.R. Harris, ExpT 21, 1909-1910, p. 18). Mai târziu, grecii sicilieni au venit şi ei în Malta; pe insulă există inscripţii bilingve care datează din primul secol d.Cr. În anul 218 î.Cr., insula a trecut de sub controlul cartaginez sub control roman (Titus Livius 51.21), dobândind mai târziu statutul de „civitas" (lat. cetate, n.ed.). Locuitorii ei erau barbari (barbaroi, 28:2, 4) numai în sensul că nu vorbeau greaca. Probabil că Luca se referă la unul din zeii lor în v. 4 când se referă la Dike (Dreptatea). Publius, „mai marele" (v. 7), a fost probabil un subordonat al patronului Siciliei. Titlul său (în gr. protos) este atestat de inscripţii (CIG, 14, 601; CIL, 10, 7495).

Locul naufragiului se pare să fi fost ceea ce astăzi se numeşte „Golful Sf. Pavel", la 13 km NW de Valletta de astăzi (vezi W.M. Ramsey, SPT, p. 314 ş.urm.).

BIBLIOGRAFIE
J. Smith, Voyage and Shipwreck of Paul,1880; W. Burridge, Seeking the Site of St. Paul’s Shipwreck, 1952; J.D. Evans, Malta, 1959; C.J. Hemer, „Euraquilo and Melita", JTS s.n. 26, 1975, p. 100-111.

B.F.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: