lumină



LUMINĂ. Cuvântul este folosit în legătură cu bucuria, binecuvântarea şi *viaţa, în contrast cu durerea, adversitatea şi moartea (cf. Geneza 1:3 ş.urm.; Iov 10:22; 18:5 ş.urm.). Încă din vechime a ajuns să simbolizeze prezenţa lui Dumnezeu şi favoarea Lui (cf. Psalmul 27:1; Isaia 9:2; 2 Corinteni 4:6) în contrast cu judecata lui Dumnezeu (Amos 5:18). De aici şi din alte surse se naşte dualismul etic între lumină şi întuneric, adică, bine şi rău, dualism care este destul de pronunţat în NT (cf. Luca 16:8; Ioan 3:19 ş.urm.; 12:36; 2 Corinteni 6:14; Coloseni 1:12 ş.urm.; 1 Tesaloniceni 5:5; 1 Petru 2:9). Unii, de ex. C. H. Dodd, au considerat că paralele elenistice sunt semnificative în privinţa aceasta, dar folosirea dualismului în acest sens în iudaism, de ex. Războiul dintre Fiii Luminii şi Fiii întunericului în DSS, face ca o asemenea presupunere să fie inutilă şi oferă un comentariu mai potrivit pentru conceptele din NT.

*Sfinţenia lui Dumnezeu este exprimată în termenii luminii, de ex. în 1 Timotei 6:16 unde ni se spune că El „locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii"; vezi 1 Ioan 1:5, unde ni se spune că „Dumnezeu este lumină" şi alte pasaje din Epistola aceea unde sunt tratate explicaţiile acestui fapt pentru credincioşi. Aceeaşi idee este văzută în expresia tipic ebraică „copiii luminii" care este folosită de două ori de Pavel (Efeseni 5:8; cf. 1 Tesaloniceni 5:5; Ioan 12:36).

În Evanghelia după Ioan termenul „lumină" nu se referă atât la sfinţenia lui Dumnezeu cât la revelaţia dragostei Lui în Cristos şi la penetrarea acelei dragoste în vieţile întunecate de păcat. Astfel Cristos Se numeşte pe Sine „Lumina lumii" (Ioan 8:12; 9:5; cf. 12:46), iar în Predica de pe Munte foloseşte acest termen cu referire la ucenicii Săi (Matei 5:14-16). În mod asemănător, Pavel poate vorbi despre „lumina Evangheliei slavei lui Cristos" şi despre Dumnezeu Însuşi care „ne-a lumina inimile" (2 Corinteni 4:4-6).

BIBLIOGRAFIE
Arnt; ISBE; C. H. Dodd, The Interpretation of the Fourth Gospel, 1954, p. 201-212; D. Flusser, „The Dead Sea Sect and Pre-pauline Christianity", Aspects of the Dead Sea Scrolls, ed. C. Rabin and Y. Yadin, 1958, p. 215-266; H. Conzelmann, TDNT 9, p. 310-358; H. -C. Hahn el al., NIDNTT 2, p. 484-496.

E.E.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: