Luceafăr (Lucifer)



LUCEAFĂR (LUCIFER) (lat. „purtător de lumină"). Acesta a fost numele latin al planetei Venus, cel mai strălucitor corp ceresc afară de soare şi lună, care apare uneori ca steaua serii, alteori ca steaua dimineţii. În Isaia 14:12 este traducerea termenului helel („cel strălucitor": LXX heosphoros, „purtător de lumină"; cf. numele arab pentru Venus, zuhratun, „cea care străluceşte puternic"), folosit în mod sarcastic ca un titlu pentru regele Babilonului care, în gloria şi fastul său, s-a considerat în rândul zeilor. Acest nume este potrivit, întrucât civilizaţia Babilonului a început în zorii nebuloşi ai istoriei şi a avut legături astrologice puternice. Babilonienii şi asirienii au personificat steaua de dimineaţă în persoana lui Belit şi Iştar. Unii au considerat că expresia „fiul dimineţii" s-ar putea referi la semilună; cf. Gray în ICC, ad. loc.; alţii (de ex. S. H. Langdon, ExpT 42, 1930-1, p. 172 ş.urm.) au argumentat pentru o identificare cu planeta Jupiter. Similaritatea descrierii de aici cu cea din pasaje cum sunt Luca 10:18 şi Apocalipsa 9:1 (cf. 12:9) a dus la folosirea titlului pentru Satan. În Apocalipsa 22:16 ni se arată că Acela care poate revendica pe bună dreptate acest titlu este Domnul Isus Cristos, în gloria Lui cerească.

D.H.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: