limbajul apocrifelor



LIMBAJUL APOCRIFELOR. Aşa-numitele *„Apocrife" conţin o serie de cărţi heterogene, aşa încât tratarea limbajului lor ar necesita tratarea individuală a limbajului fiecărei cărţi precum şi a problemelor lingvistice pe care le ridică. Ele s-au păstrat pentru noi în MS ale LXX şi de aceea ne parvin ca şi traduceri în greacă. Limba greacă folosită în ele diferă mult: de ex. o „traducere greacă" evidentă în Tobit, Iudit, Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, 1 Macabei; o limbă greacă relativ idiomatică în 1 Ezdra şi Înţelepciunea lui Solomon 1-9, în care pot fi observate totuşi urme din original; restul cărţilor Înţelepciunea şi 2 Macabei sunt scrise într-o limbă greacă neinfluenţată de alte limbi, deşi aceste două cărţi se deosebesc mult în ceea ce priveşte valoarea lor literară. Aşadar, în această haină greacă Apocrifele prezintă exemple de mai multe lucrări populare greceşti care erau circulate între evrei în primele trei secole înainte de Cristos. Scrierile prezintă probleme textuale care se încadrează în tiparul general al criticii textuale a LXX.

S-a presupus adesea că limba ebraică este limba originală a acelor lucrări din grup care este evident că sunt bazate pe un original semit. Cu privire la Apocrife şi la NT, C. C. Torrey, însă, a ridicat problema dacă nu cumva aramaica este limba originală. El a cunoscut foarte bine limba aramaică şi contribuţiile sale la studiul biblic au fost întotdeauna stimulante, oferind uneori soluţii la probleme vechi şi noi, dar nu întotdeauna convingătoare sau necesare (vezi revizuirea făcută de G. R. Driver la lucrarea sa publicată postum despre Apocalipsa, JTS n.s. 11, 1960, p. 383- 389). Trebuie să avem în vedere lucrul acesta atunci când evaluăm concepţiile sale despre limbajul Apocrifelor.

Originea ebraică a mai multor cărţi nu este controversată nici măcar de Torrey. 1 Macabei a fost tradusă din ebraică de cineva care cunoştea mai bine greaca decât ebraica: indicaţii cu privire la originea ei pot fi găsite, de exemplu, în 1:28; 9:24; 14:28. Este clar că Iudit provine din ebraică, aşa cum arată expresii cum sunt apo prosopou, eis prosopon şi folosirea particulei en. Prologul la Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, sau Eclesiasticul, cum este numit adesea, afirmă clar că limba originală este ebraica şi o mare parte a versiunii ebraice a fost găsită la Geniza din Cairo în 1896. Se poate arăta că adăugirile la Daniel se poate arăta că sunt de origine ebraică pe baza unor pasaje cum sunt Rugăciunea lui Azaria 17 (3:40 în textul grec continuu) şi Susana 15. Rugăciunea greacă a lui Manase este fluentă, dar obscurităţile din v. 4 şi 7, de pildă, par să derive din exprimarea imperfectă a locuţiunilor ebraice. Baruh conţine în 4:5 dovada unei erori de copiere în ebraică (zikron citit în loc de zikru) care a fost tradusă în greacă. 1 Ezdra este o traducere a unui original cunoscut, parte în ebraică, parte în aramaică este tradus idiomatic. În fine, tot din acest grup fac parte şi primele nouă capitole din Înţelepciunea lui Solomon, despre care se recunoaşte în prezent că sunt traduse după un original ebraic; ele sunt traduse de autorul restului cărţii, căruia îi putem atribui probabil adăugirile originale din 6:22-8:1.

Se recunoaşte, în general, că Tobit a fost tradusă dintr-o limbă semitică oarecare. Pfeiffer admite că pot fi propuse atât ebraica cât şi aramaica, dar argumentele în favoarea limbii aramaice sunt mai puternice. Torrey a căutat să găsească dovezi pentru ipoteza aceasta în cuvântul fără sens Manase în 14:10 (MS B şi A), un participiu original cu sufix obiectiv menasseh, „cel care l-a înălţat", „binefăcătorul lui". (Fragmente din Tobit în ebraică şi în aramaica au fost identificate printre textele de la Qumran.) Epistola lui Ieremia recunoaşte controversa: unii continuă să susţină că originalul a fost grec. Un punct crucial îl constituie expresia „curvele de pe acoperiş" (v. 11). Torrey vede în această expresie dovada unei redări greşite a expresiei ‘al ‘agra, „pentru plată", care este redată sub forma: ‘al ‘iggara. Totuşi, ambele traduceri în greacă (stegous/ tegous) pot fi redate „lupanar", aşa încât ideea unei traduceri greşite nu este o ipoteză necesară în cazul acesta. În cazul din 2 Ezdra (nu s-a păstrat în greacă) au fost propuse diferite ipoteze pentru originale ebraice sau aramaice. Problema adăugirilor la cartea Esterei este mai complexă decât o simplă discuţie lingvistică; dacă este corect argumentul lui Torrey că aceasta reprezintă forma originală a cărţii, atunci se poate ca originalul să fi fost aramaic. Dar acest argument nu a fost acceptat de majoritatea cercetătorilor.

În fine, 2 Macabei a fost compusă în greacă, într-o încercare foarte forţată de a atinge culmi retorice. Scrisorile care sunt găsite în cap. 1 şi 2 ar putea fi originale şi par să provină dintr-o sursă semitică, probabil aramaică.

În aceste controverse lingvistice este bine să avem în vedere remarcile lui G. R. Driver (op. cit.) care spune că, cel puţin în cazul unui autor, trebuie să considerăm ambele limbi, ebraica şi aramaica. Întrucât una dintre ele era vorbită tot mai mult pe vremea compunerii Apocrifelor, iar cealaltă continua să fie folosită ca limbă literară şi uneori ca limbă vorbită, se poate ca ambele să-şi fi lăsat amprenta asupra formei greceşti finale a acestor cărţi; şi faptul acesta a dus la posibilitatea de a avea asemenea argumente diferite cu privire la aceeaşi problemă.

BIBLIOGRAFIE
R. H. Charles, The Apocrypha and Pseudoepigrapha of the Old Testament, 2 vol., 1913; C. C. Torrey, The Apocryphal Literature, 1945; R. H. Pfeiffer, History of New Testament Times with an Introduction to the Apocrypha, 1949; E. A. Speiser, „The Hebrew Origin of the First Part of the Book of Wisdom", JQR ns. 14, 1924, p. 455-482; C. E. Purinton, „Translation Greek in the Wisdom of Solomon", JBL 47, 1928, p. 276-304; C. C. Torrey, „The Older Book of Esther", HTR 37, 1944, p. 1-40.

J.N.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: