Levi



LEVI. Al treilea fiu al lui Iacov şi Lea (Geneza 29:34). Numele (ebr. lewi) este asociat aici cu rădăcina lawa, (a uni) şi un joc de cuvinte pe baza acestui înţeles este găsit în Numeri 18:2, 4.

Singurul detaliu din viaţa lui care ne este cunoscut, afară de acele evenimente care sunt comune pentru toţi fiii lui Iacov, este atacul lui viclean asupra Sihemului, împreună cu Simeon (Geneza 34:24-26). Ar trebui remarcat că sensul normal al textului din Geneza 34:13, 27 arată că cei doi fraţi au acţionat în asentimentul tuturor. Cei doi au fost mai interesaţi deoarece Dina era sora lor după ambii părinţi. Cei doi tineri au putut îndeplini masacrul cu ajutorul sclavilor tatălui lor.

Este aproape general acceptat că Geneza 49:5-7 se referă la acest incident, dar lucrul acesta este îndoielnic. Nu există nici o validitate pentru modificarea din ultima propoziţie din v. 6 (AV) ca să devină „ei au surpat un zid". Este preferabil să considerăm că timpurile verbale în v. 6 sunt timpuri „perfecte de experienţă" şi să traducem: „Căci în mânia lor au ucis oameni şi în răutatea lor au tăiat vinele taurilor" (RSV, trad. rom.). Ei au fost blestemaţi să ducă o viaţă de violenţă şi cruzime, iar Sihemul nu a fost decât un exemplu timpuriu şi ieşit din comun. Istoria de mai târziu avea să arate că loialitatea urmaşilor lui Levi faţă de Iahve a putut transforma blestemul în binecuvântare, iar împărţirea şi împrăştierea lor în Israel a fost în calitate de reprezentanţi ai Lui. Totuşi, blestemul se pare că l-a afectat foarte puternic pe Levi. În recensământul din Numeri 3:22, 28, 34, numărul bărbaţilor de la vârsta de o lună în sus este surprinzător de mic în comparaţie cu numărul bărbaţilor de la 20 de ani în sus, din celelalte triburi (Numeri 1). Nu avem nici o indicaţie de ce a fost aşa. Levi se pare că a avut numai trei fii, Gherşon, Cohat şi Merari, născuţi înainte de a merge împreună cu Iacov în Egipt.

Cercetătorii critici moderni au pus la îndoială în diferite moduri relatarea biblică despre originea tribului lui Levi, dar majoritatea teoriilor au fost discreditate. Menţionăm doar speculaţia lui Lagarde că leviţii au fost acei egipteni care „s-au alăturat" israeliţilor la Exod, şi cea a lui Baudissin că ei sunt cei care „s-au alăturat", adică, au însoţit chivotul legământului - cu alte cuvinte, slujitorii preoţilor. Mult mai importantă este legătura făcută de Hommel între lewi şi lawi’a, care înseamnă „preot" în inscripţiile Arabiei din perioada civilizaţiei minoiene. Date referitoare la acest subiect precum şi comentarii pe marginea sa se găsesc în G. B. Gray, Sacrifice in the Old Testament, p. 242-245. El arată că este posibil ca minoienii să fi împrumutat termenul de la Israel. De fapt, majoritatea copleşitoare a cercetătorilor sunt de acord că textul din Geneza 49:5-7 este o dovadă convingătoare că Levi a început ca un trib secular. Menţionarea lui Aaron „Levitul" în Exod 4:14 este greu de explicat şi probabil că cea mai bună explicaţie este că termenul a fost adăugat ulterior de un scrib.

Cu privire la Levi, fiul lui Alfeu, unul dintre cei doisprezece (Marcu 2:13), vezi *MATEI. Numele apare de asemenea de două ori în genealogia Domnului nostru (Luca 3:24,29).

H.L.E.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: