legiune



LEGIUNE. Termenul gr. legeon (de la lat. legio), folosit de patru ori în NT este denumirea celei mai mari unităţi din armata romană şi era alcătuită din 4000 până la 6000 de oameni. Era împărţită în zece cohorte, iar acestea la rândul lor erau împărţite în şase centurii. Uneori avea ataşată o unitate mică de cavalerie (ala) de circa 120 de oameni. În secolul 1 d.Cr. trei sau patru legiuni erau de obicei staţionate în Siria, dar Palestina a văzut foarte puţini legionari până la începutul primei rebeliuni evreieşti în anul 66 d.Cr.; până atunci menţinerea ordinii era făcută de cohorte auxiliare. Cuvântul este folosit în NT pentru a sugera un număr mare, cum este cazul în Matei 26:53 (cu referire la îngeri) şi în Marcu 5:9, 15; Luca 8:30 (cu referire la demonii care stăpâneau pe demonizatul din Gherasa).

R.P.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: