legiuitor



LEGIUITOR „toiagul de cârmuire" (ebr. mohoqeq; gr. nomothetes). În toate cele şase cazuri unde apare cuvântul în VT în limba ebr. avem scrieri poetice. În Geneza 49:10; Numeri 21:18; Psalmul 60:7 (= Psalmul 108:8) traducerea termenului prin expresia „toiag de cârmuire" sau „sceptru" este de preferat având în vedere contextul şi textele paralele. Deuteronom 33:21; Judecători 5:14; Isaia 33:22 atribuie conducerea juridică lui Gad, lui Manase şi Domnului. Iacov (4:12) mustră spiritul critic al cititorilor săi şi le aminteşte că numai Dumnezeu este Judecător.

Ideea de legiuitor, chiar dacă nu şi cuvântul, este mult mai răspândită în NT. În special, Cristos este caracterizat ca Legiuitor prin respectul Său faţă de Legea lui Moise (Matei 5:17-18) şi prin comparaţie cu Moise (Matei 17:3; Ioan 1:17). Superioritatea lui Cristos este subliniată în propriile Sale afirmaţii (Matei 5:22 ş.urm.; 22:36-40) şi în altă parte prin scoaterea în evidenţă a poziţiei Sale (Galateni 3:19; Evrei 7:11), a scopului legii sale (Romani 10:4; 13:8 ş.urm.), a naturii ei spirituale (Romani 7-8; Iacov 1:25, etc.).

P.A.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: