latină, limba



LATINĂ (LIMBA). Cuvântul este menţionat numai de două ori în NT (Luca 23:38; Ioan 19:20). O limbă indo-europeană; a fost vorbită la început în Roma şi în Latiumul învecinat de către un grup rasial care a intrat în Italia, probabil dinspre N, înainte de anul 900 î.Cr. Limba latină a fost limitată la enclava latiană datorită limbii etrusce de la N şi a limbilor înrudite cu ea la E şi S, limbile oscană şi umbriană, care au fost aduse o dată cu un val mai târziu de emigranţi, probabil de dincolo de Marea Adriatică. Limba latină s-a dezvoltat o dată cu Roma, a devenit a doua limbă din bazinul apusean al Mării Mediterane, a dat naştere la limbile romanice şi a contribuit cu elemente majore la vocabularul teutonic şi cel slavon. Cuvinte latine care apar în NT sunt: as, charta, census, centurio, colonia, custodia, denarius, forum, flagellum, grabbatus, legio, lenteum, libertini, lolium, praetorium, quadrans, macellum, membrana, modius, raeda, semi-cinctium, sicarius, speculator, sudarium, taberna, titulus, zizanium.

E.M.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: