lampă (sfeşnic, candelă)



LAMPĂ (SFEŞNIC, CANDELĂ)

I. Construcţia şi dezvoltarea

Vase mici de lut cu una sau mai multe buze mici şi care pot fi identificate ca lămpi (ebr. ner; gr. lychnos, lampas) apar pentru prima oară în Epoca Bronzului. Această formă simplă a continuat să fie folosită în tot timpul Epocii Fierului, buza vasului devenind mai pronunţată. Dezvoltarea finală a avut loc în perioada elenistică. În această perioadă marginea curbată spre interior caracteristică stilului grec a devenit complet închisă, rămânând numai un simplu orificiu central pentru alimentarea cu ulei (cf. Matei 25:4). Aceste lămpi erau produse în serie folosind tipare, o parte formând baza, iar cealaltă capacul. Lămpile din perioada elenistică sunt caracterizate de un cioc foarte lung; acesta a fost scurtat în perioada romană. Uneori erau adăugate şi mânere mici. Tiparele folosite pentru capace aveau încrustate adesea motive florale şi de alt tip, iar în perioada romană când capacul a devenit lat şi concav, era ornat cu imagini care apar în relief pe lămpi. Începând din secolul al 3-lea d.Cr. simbolurile creştine (crucea, peştii, alfa şi omega) au constituit motive decorative, în timp ce lămpile evreieşti purtau ca simbol sfeşnicul cu şapte braţe (menorah). Lampa palestiniană standard din perioada evangheliilor era simplă, rotundă, cu un orificiu de umplere destul de mare şi cu o deschidere mai largă pentru fitil, înclinată în jos.

Lămpile puteau fi ţinute în mână, puteau fi puse pe un raft sau pe un suport (ebr. menora, 2 Împăraţi 4:10; aram. nebrasta, Daniel 5:5; gr. lychnia. Matei 5:15; cf. ANEP, nr. 657, partea stângă). Un suport simplu din lemn putea fi întâlnit în majoritatea caselor, dar unele lămpi din Epoca Fierului aveau o bază mai groasă sau aveau suporturi proprii scobite. Când era nevoie de lumină mai puternică erau folosite lămpi cu mai multe orificii; în Palestina au fost găsite lămpi din perioada aceasta având până la şapte orificii, iar în era romană existau lămpi prevăzute cu mai multe fitile.

Formele de lut au fost copiate în metal, dar s-au păstrat puţine exemplare din perioada VT. În cortul întâlnirii era un sfeşnic de aur frumos lucrat (Exod 25:31 ş.urm.). De fiecare parte a suportului central erau trei braţe care se terminau cu nişte suporturi pentru lămpi de forma unor flori, iar braţul central avea de asemenea un suport de lampă. Reprezentările de pe anumite monede ale Macabeilor, o gravură pe piatră găsită la Ierusalim şi datată din perioada Irodiană, cât şi un basorelief de pe arcul de triumf al lui Titus completează descrierea evreiască şi se poate presupune că modelul dat în Exodul a fost urmat îndeaproape tot timpul. Zece sfeşnice similare au fost confecţionate pentru Templul lui Solomon (1 Împăraţi 7:49).

Lămpile simple descrise mai sus ardeau ulei brut de măsline sau grăsime şi puteau arde timp de 2 până la 4 ore, dacă ocazional se tăia fitilul confecţionat din in sau din alte fibre naturale (ebr. pista, Isaia 42:3; 43:17). Lampa putea fi lăsată să se stingă singură noaptea, sau era păstrată aprinsă (1 Samuel 3:3; Proverbe 31:18).

Lămpile pentru exterior puteau fi purtate în vase de lut, dar nu sunt cunoscute exemplare mai vechi decât epoca romană. Acestea aveau o bază plată, un mâner la partea superioară şi o deschizătură laterală pentru lumină. Probabil că aşa a arătat „felinarul" din Ioan 18:3 (gr. phanos), sau se poate să fi fost mai complex, confecţionat din metal. Termenul gr. phanos poate însemna şi „torţă", iar aici s-ar putea ca acesta să fie înţelesul termenului. Oamenii lui Ghedeon au avut torţe în vechime (ebr. lappid, Judecători 7:16).

II. Folosirea simbolică

Lămpile erau puse în morminte încă din vechime, în parte pentru a ilumina încăperea, şi în acelaşi timp pentru a servi ca un simbol al vieţii. Expresia „lampa (candela) lui" este folosită metaforic în sensul acesta în VT (Iov 21:17; Proverbe 20:20; 24:20; cf. 2 Samuel 21:17; 1 Împăraţi 11:36 etc.). Datorită scopului pentru care era confecţionată, lampa a devenit un simbol de bucurie şi prosperitate, precum şi un simbol al călăuzirii: vezi Psalmul 119:105; 2 Samuel 22:29; Proverbe 6:20, 23, şi nume personale cum este Neriia, „Domnul este lumina mea"

BIBLIOGRAFIE
D. M. Bailey, Greek and Roman Pottery Lamps, 1963; R. H. Smith, BA 27, 1964, p. 1-31, 101-124; 29, 1966, p. 2-27.

A.R.M.

III. Folosirea simbolică şi de altă natură în Noul Testament

În traducerea VA a NT cuvântul „lampă" (candelă, etc.) apare de 7 ori, fiind de fiecare dată o traducere a termenului lampas. VR traduce lampas cu „torţă" în Ioan 18:3 (ca şi VA) şi în Apocalipsa 8:10; în Faptele Apostolilor 20:8 traduce cu „lumină" (ca şi VA) ; traduce „lampă" în Matei 25:1, 3-4, 7-8; Apocalipsa 4:5 (ca şi AV). VA traduce termenul lychnos de fiecare dată cu „lampă" (VA: „lumină de 6 ori, „luminare" de 8 ori).

Ar trebui să acceptăm traducerea VR, afară de cazurile din Matei 25 şi Apocalipsa 4:5 unde traduce „lampas" cu „lampă". În ultimul text RSV foloseşte „torţă". În pilda fecioarelor (Matei 25:1-13) ar trebui să urmăm RVmg, unde citim „torţă". Lămpile obişnuite erau destinate folosirii în casă, iar la nuntă era nevoie de o *torţă (cum se mai face uneori şi astăzi). Zdrenţele care formau fitilul trebuia să fie înmuiate în ulei. Se pare că fecioarele neînţelepte nu au avut ulei deloc (v. 3) şi de aceea când şi-au aprins torţele, acestea s-au şi stins imediat (v. 8). Cele înţelepte au luat ulei în vase separate, gata să-l folosească la momentul potrivit. Diferenţa dintre ele se pare că nu a fost cantitatea de ulei pe care l-au avut, ci faptul că unele au avut ulei, iar altele nu au avut ulei deloc. Cele neînţelepte ar fi putut merge să cumpere dacă s-ar fi gândit mai devreme.

Termenul lychnos este folosit frecvent în sens simbolic. Este lampa care trebuie pusă pe un suport ca să dea lumină în toată casa (Matei 5:15). Ioan Botezătorul a fost „lumina care este aprinsă şi luminează" (Ioan 5:35), care a venit „să mărturisească despre lumină" (Ioan 1:7). Cristos este Lumina (phos). În Matei 6:22 ochiul este numit „lumina trupului" deoarece primeşte lumină din afară.

Termenul lychnia este tradus „sfeşnic" în Evrei 9:2, 7 şi de 7 ori în Apocalipsa. Cele şapte biserici (Apocalipsa 1:12-13, 20; 2:1, 5) şi cei doi martori (Apocalipsa 11:4) sunt simbolizaţi prin sfeşnice similare cu cele folosite în cortul întâlnirii (Evrei 9:2).

R.E.N.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: