lăcomie



LĂCOMIE. Evreii îşi închipuiau că sufletul este plin de dorinţe puternice care îl îndeamnă să-şi extindă influenţa asupra altor persoane şi lucruri. Termenul hamad descrie dorinţa după posesiunile aproapelui (Deuteronom 5:21; Mica 2:2); besa, „dorinţa de câştig necinstit" (Proverbe 28:16; Ieremia 6:13) şi ‘awa, dorinţa egoistă (Proverbe 21:26). Aceste cuvinte sunt traduse „lăcomie". VT a pus lăcomia sub interdicţie (Exod 20:17), iar Acan a fost împroşcat cu pietre pentru acest păcat (Iosua 7:16-26).

Termeul gr. epithymia exprimă orice dorinţă intensă, care dacă este direcţională greşit se poate concentra asupra banilor, ca în Faptele Apostolilor 20:33; 1 Timotei 6:9; Romani 7:7. Cuvântul gr. pleonexeia exprimă în general afirmarea de sine fără scrupule (2 Corinteni 2:11; 7:2); este aplicată la posesiuni în Luca 12:15 şi este repudiată de Cristos în Marcu 7:22. Cuvântul este asociat adesea cu imoralitatea în lista viciilor (Efeseni 4:19; cf. Filo) şi, fiind în esenţă o venerare a eului, este caracterizată ca forma supremă de idolatrie în Efeseni 5:5 şi Coloseni 3:5. Poate fi tradusă „zgârcenie" în 2 Corinteni 9:5 şi 2 Petru 2:3. Termenul gr. zelos este folosit pentru a imprima o dorinţă intensă după darurile spirituale în 1 Corinteni 12:31, dar în Iacov 4:2 descrie o luptă carnală josnică.

D.H.T

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: