Laban



LABAN (ebr. laban, „alb").

1. Un urmaş al lui Nahor, fratele lui Avraam (Geneza 22:20-23), fiul lui Betuel (Geneza 28:5), fratele lui Rebeca (Geneza 24:47 ş.urm.) şi unchiul şi socrul lui Iacov (Geneza 27:43; 28:2). Ramura familiei lui Laban a rămas în Haran, dar afinitatea etnică strânsă a fost menţinută atât prin Isaac cât şi prin Iacov, care şi-au găsit soţiile acolo. Totuşi, există diferenţe remarcabile între grupurile din Haran şi Palestina. Laban este descris ca un „arameu" (Geneza 28:5; 31:20), vorbea aramaica (Geneza 31:47), practica obiceiuri de căsătorie necunoscute lui Iacov (Geneza 29:26) şi se închina altor zei (Geneza 31:19 ş.urm.; cf. v. 53), deşi recunoştea activitatea lui Iahve (Geneza 24:50-51). Deşi a fost generos în ospitalitatea sa, principalele caracteristici ale lui Laban au fost duplicitatea şi egoismul, aşa cum a dovedit în relaţiile sale cu Iacov. Profitând de dragostea lui Iacov pentru Rahela, el l-a făcut să lucreze 14 ani pentru soţia sa, deşi Iacov a răspuns cu propriile sale şiretlicuri (Geneza 29-30). Când Iacov a plecat în cele din urmă spre Palestina, Laban - fiind avertizat într-un vis să nu-i facă nici un râu - a făcut un legământ sau un tratat cu Iacov (Geneza 31:44-54). Laban a fost potolit în final, dar nu de şiretlicurile lui Iacov, ci de harul atotcuprinzător al lui Dumnezeu. Anterior, Laban, şi nu Betuel, a fost acela care a aranjat căsătoria lui Rebeca (Geneza 24:50 ş.urm.), deşi nu este nevoie să presupunem că a uzurpat autoritatea tatălui (cf. Geneza 31:18-28).

BIBLIOGRAFIE
D. Daube şi R. Yaron, JSS 1, 1956, p. 60-62; M. Greenberg, JBL 81, 1962, p. 239-248.

2. Un loc necunoscut (Deuteronom 1:1), probabil în câmpiile Moabului; ş-ar putea să fie identificat cu *Libna, un loc de popas în pustie (Numeri 33:20-21).

M.J.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: