înşelăciune
ÎNŞELĂCIUNE. De la rădăcina
ebr. rama, care înseamnă înşelăciune sau viclenie (Psalmul 34:13). Este
folosit cu privire la un martor, o cumpănă sau un arc (Psalmul 78:57). Este
exprimat prin câteva cuvinte gr., de ex. plane, „eroare" (Efeseni
4:14); dolos, „viclenie", „amăgire" (Romani 1:29; Marcu 7:22);
apate, „plăcere înşelătore" (Matei 13:22; Evrei 3:13; Coloseni
2:8). Întrucât diavolul este înşelătorul cel vechi (Apocalipsa 20:10) copiii
lui sunt descrişi ca fiind „plini de înşelăciune", de ex. Elima (Faptele
Apostolilor 13:10). În contrast cu aceasta, în gura lui Cristos nu exisă
înşelăciune (1 Petru 2:22), iar în adevăratul israelit Natanael nu exista
viclenie (Ioan 1:47)
BIBLIOGRAFIE
Arnt; MM; HDB; W. Gunther, NIDNTT, p. 457-461.
D.H.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu