înşelăciune



ÎNŞELĂCIUNE. De la rădăcina ebr. rama, care înseamnă înşelăciune sau viclenie (Psalmul 34:13). Este folosit cu privire la un martor, o cumpănă sau un arc (Psalmul 78:57). Este exprimat prin câteva cuvinte gr., de ex. plane, „eroare" (Efeseni 4:14); dolos, „viclenie", „amăgire" (Romani 1:29; Marcu 7:22); apate, „plăcere înşelătore" (Matei 13:22; Evrei 3:13; Coloseni 2:8). Întrucât diavolul este înşelătorul cel vechi (Apocalipsa 20:10) copiii lui sunt descrişi ca fiind „plini de înşelăciune", de ex. Elima (Faptele Apostolilor 13:10). În contrast cu aceasta, în gura lui Cristos nu exisă înşelăciune (1 Petru 2:22), iar în adevăratul israelit Natanael nu exista viclenie (Ioan 1:47)

BIBLIOGRAFIE
Arnt; MM; HDB; W. Gunther, NIDNTT, p. 457-461.

D.H.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: