toiagul lui Aaron


Răzvrătirea lui Core şi a adepţilor săi (Numeri 16:1 ş.urm.) a arătat limpede că statutul sacral al seminţiei lui Levi, şi statutul preoţesc al lui Aaron şi al descendenţilor săi din seminţia aceea, trebuiau stabilite în mod public. În acest scop, numele conducătorului fiecărei seminţii a fost scris pe un toiag sau pe un sceptru (maţţeh) aparţinând seminţiei sale - numele lui Aaron fiind scris pe toiagul ce aparţinea seminţiei lui Levi - şi cele douăsprezece toiege au fost puse „înaintea Domnului, în cortul mărturiei" (adică, tablele legii care erau în chivotul legământului). A doua zi dimineaţa, s-a găsit că toiagul pe care era scris numele lui Aaron făcuse muguri, înflorise şi rodise migdale - un semn că Aaron era ales de Dumnezeu ca preot. Toiagul lui a fost pus după aceea „înaintea mărturiei", ca un avertisment împotriva unei rebeliuni ulterioare (Numeri 17:1-11). Potrivit cu Evrei 9:4. a fost păstrat în chivotul legământului, împreună cu „tablele legii". Se pare că a fost acelaşi toiag care a fost folosit pentru a lovi stânca la Cadeş (Numeri 20:7-11); cf. „toiagul lui Dumnezeu" (Exod 4:20; 17:9).

F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: