sărbătoarea corturilor



CORTURILOR, SĂRBĂTOAREA. Ebr. hag hassukkot, „sărbătoarea corturilor" (Levitic 23:34; Deuteronom 16:13), sau hag ha’asip, „sărbătoarea adunării" (Exod 23:16; 34:22). Aceasta era una dintre cele trei sărbători mari din cursul anului evreiesc, o sărbătoare la care avea loc pelerinaj; era ţinută timp de 7 zile, din ziua a 15-a până în ziua a 22-a a lunii a 7-a. Avea loc la sfârşitul anului, când roadele câmpului erau adunate şi era una dintre cele trei sărbători anuale la care trebuia să participe orice bărbat (Exod 23:14-17; 34:23; Deuteronom 16:16). Era un prilej de bucurie (Deuteronom 16:14). Numele de „sărbătoarea colibelor" (corturilor) vine de la cerinţa ca fiecare israelit să locuiască în colibe făcute din ramuri de copaci şi frunze de palmier în timpul celor 7 zile ale sărbătorii (Levitic 23:42). Erau aduse jertfe în cele 7 zile, începând cu 13 tauri şi alte animale în prima zi, şi scăzând câte un taur în fiecare zi până în ziua a 7-a când erau jertfiţi 7 tauri. În ziua a 8-a era o adunare de sărbătoare când se jertfea un taur, un berbec şi şapte miei (Numeri 29:36). Aceasta era ultima zi, „ziua cea mare a sărbătorii", la care probabil că se face aluzie în Ioan 7:37. Fiind o sărbătoare instituită de Dumnezeu, nu a fost uitată niciodată. A fost ţinută în vremea lui Solomon (2 Cronici 8:13), Ezechia (2 Cronici 31:3; cf. Deuteronom 16:16) şi după exil (Ezra 3:4; Zaharia 14:16,18-19). Ceremonia vărsării apei, asociată cu aceasta sărbătoare în vremurile post-exilice şi oglindită în exclamaţia lui Isus din Ioan 7:37 ş.urm., nu este prescrisă în Pentateuh. Din Zaharia 14:17 (cf. 1 Samuel 7:6) se subînţelege că este o recunoaştere a faptului că ploaia este un dar de la Dumnezeu, un dar necesar pentru a produce recolte bune.

Această sărbătoare avea o referire istorică la Exodul din Egipt şi le amintea evreilor de călătoria lor şi de faptul că au locuit în colibe în pustie (Levitic 23:43). Totuşi, acest fapt nu dovedeşte transformarea unei sărbători agricole într-una istorică. Dimpotrivă, subliniază adevărul că viaţa poporului Israel s-a bazat pe răscumpărarea care, în ultimă analiză, este iertarea păcatelor.

Faptul acesta separă sărbătoarea corturilor de sărbătorile de recoltat ale popoarelor învecinate ale căror rădăcini se aflau în activitatea mitologică a zeilor.

BIBLIOGRAFIE
N. Hillyer, TynB 21, 1970, p. 39-51.

D.F.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: