râul Egiptului



RÂUL EGIPTULUI. Identificarea corectă a „Râului Egiptului" continuă să fie incertă. Trebuie să facem distincţie între mai mulţi termeni ebr. diferiţi. Termenul ye’or misrayim, „râul (= *Nilul) Egiptului" se referă în exclusivitate la Nilul propriu-zis: revărsarea şi retragerea sezonieră a apelor este menţionată în Amos 8:8, iar în Isaia 7:18 este menţionat cursul superior al Nilului (la plural). Termenul nehar misrayim „râul (curgător al) Egiptului", apare o singură dată (Geneza 15:18), unde ţara promisă este delimitată ca fiind situată între cele două râuri mari, Nilul şi Eufratul. Aceşti doi termeni (ye’or/nehar misrayim) sunt total separaţi şi irelevanţi de aşa-numitul „râu al Egiptului", nahal misrayim sau „fluviul-torent al Egiptului". Acesta trebuie să fie identificat cu râul Şihor, aşa cum se va vedea clar din cele ce urmează.

În VT se vede clar că Şihor reprezintă o parte a Nilului; vezi paralelismul dintre Şihor şi ye’or (Nilul) în Isaia 23:3, şi dintre Şihor, ca Nilul egiptean, şi râul corespunzător din Asiria (Eufratul), în Ieremia 2:18. În Iosua 13:3 Râul Şihor constituia limita de SV a teritoriului care mai trebuia ocupat şi de unde israeliţii puteau veni să întâmpine chivotul la intrarea în Ierusalim, 1 Cronici 13:5; textul din Iosua 13:3 specifică faptul că se afla la „răsărit de Egipt". Prin urmare, Şihor este cursul inferior al celui mai răsăritean dintre braţele Nilului antic (Pelusiac), vărsându-se în Mediterana la V de Pelusium (Tell Farameh). Termenul Şihor este de origine egipteană: s-hr, „apele lui Horus" - textele egiptene sunt de acord cu localizarea biblică prin faptul că menţionează faptul că Şihorul produce sare şi aluviuni pentru capitala apropiată din Deltă, Ramasen (Tanis  sau Qantir), el este identificat de asemenea cu „râul" din noma (provincia) a 14-a din Egiptul de Jos; vezi R. A. Caminos, Late Egyptian Miscellanies, 1954, p. 74, 78 (identificarea cu Menzalah este eronată) şi în special A. H. Gardiner, JEA 5, 1918, p. 251-252.

Adevărata întrebare este dacă nahal misrayim, „râul (fluviul-torent al) Egiptului" este sau nu identic cu Şihor, braţul cel mai răsăritean al Nilului.

Această identificare este contrazisă de faptul că în alte părţi din Scriptură Nilul nu este numit niciodată un nahal. Râul din Isaia 11:15 este considerat adesea Eufratul (observaţi aici contextul asiro-egiptean, în special v. 16), iar ameninţarea de a-l împărţi în şapte (nehalim râuri care pot fi traversate cu piciorul), reprezintă o transformare (şi nu o descriere normală) a râului, fie că este Nilul, fie că este Eufratul.

Dacă acest „wadi al Egiptului" nu este Nilul, cea mai bună alternativă ar fi identificarea lui cu Wadi el-’Arish, care curge din Sinai înspre N şi se varsă în Mediterana la 145 km E de Egiptul propriu-zis (Canalul Suez) şi la 80 km V de Gaza, în Palestina. În favoarea acestei identificări se poate aduce ca argument o schimbare perceptibilă de teren la V şi E de el-’Arish. Către vest, spre Egipt, este numai un deşert arid şi mărăcini; înspre est se află pajişti şi teren arabil (A. H. Gardiner, JEA 6, 1920, p. 115). Prin urmare, Wadi el-’Arish ar constitui o graniţă practică, incluzând terenul folosibil şi excluzând deşertul în delimitările specifice din Numeri 34:5 şi Iosua 15:4, 47 (vezi şi Ezechiel 47:19; 48:28). Acest fapt este repetat în 1 Împăraţi 8:65 (= 2 Cronici 7:8); 2 Împăraţi 24:7 şi Isaia 27:12. Iosua 13:3 şi 1 Cronici 13:5 ar indica deci limita de SV (Şihor) a activităţii israelite (vezi mai sus). Sargon II şi Esar-Hadon, regii Asiriei, menţionează de asemenea în scrierile lor acest Wadi sau Pârâu al Egiptului. În anul 716 î.Cr. Sargon a ajuns la „Pârâul/Wadi Egiptului" (nahal musur), „a deschis portul închis al Egiptului", amestecându-i pe asirieni şi egipteni pentru a face comerţ şi menţionează „Cetatea de graniţă de la Pârâul Egiptului", unde a instalat un guvernator. Alarmat de activitatea asirienilor, Osorkon IV, un faraon slab, a trimis lui Sargon un cadou diplomatic constând din „doisprezece cai mari" (H. Tadmor, JCS 12, 1958, p. 34, 78). Toate aceste informaţii se potrivesc bine cu identificarea lui nahal musur cu Wadi el-’Arish, iar „Cetatea" ar fi aşezarea El-’Arish, în asiriană Arza (Tadmor, art. cit., p. 78, nota 194, cu bibliografie despre „Râul Egiptului").

Totuşi, nu trebuie să trecem cu vederea unul sau două fapte care se pare că favorizează cealaltă părere, adică, identificarea „Râului Egiptului" cu braţul Nilului, Şihor/Pelusiac. Mulţi sunt înclinaţi să pună semnul de egalitate între termenii din Iosua 13:3, Şihor, şi Numeri 34:5 şi Iosua 15:4, 47 (de asemenea 1 Împăraţi 8:65 şi 1 Cronici 13:5) nahal misraim, considerând că Wadi Egiptului este un alt nume al Nilului-Şihor. Totuşi, această interpretare nu lasă loc pentru diferitele nuanţe din textele biblice menţionate mai sus. De asemenea, este adevărat că Sargon II ar fi putut ajunge până la braţul Pelusiac (cel mai răsăritean) al Nilului; în cazul acesta „cetatea" ar fi Pelusium - iar faptul acesta l-ar fi alarmat cu siguranţă pe Osorkon IV. Dar se ştie cu certitudine că „Cetatea" este Arza(ni) din inscripţiile lui Esar-Hadon (ANET, p. 290-292, passim) care corespunde bine cu „Arish", nu cu Pelusium (egip. sinw, swn). În fine, egiptenii şi dinastia 19 considerau că zona Pelusiacă era de fapt la marginea Egiptului propriu-zis: în Papirusul Anastasi III, 1:10, Huru (Palestina, în general) se întinde „de la Sile la ’Upa (= Damasc)"; Sile („Thel") este localitatea modernă Qantara, la câţiva km S şi E de fostul braţ Pelusiac al Nilului (R. A. Caminos, Late Egyptian Miscellanies, p. 69, 73 şi bibliografia). Dar aceasta nu dovedeşte nimic cu privire la graniţele Israelului; aşa cum am menţionat deja, între Qantara şi Arish se întinde un deşert nelocuit. În orice caz, dinastia 19 din Egipt nu a revendicat autoritate şi nu a menţinut fântâni în toată zona de coastă de la Qantara-Ansh-Gaza (vezi A. H. Gardiner, JEA 6, 1920, p. 99-116, cu privire la drumul militar din această zonă). Identificarea Râului Egiptului cu Şihor/Nil a fost susţinută de H. Bar-Deroma, PEQ 92, 1960, p. 37-56, dar el nu ţine seamă descrierile contemporane egiptene şi asiriene, scrierea post-biblică citată fiind imprecisă şi prea târzie. Discuţia nu este încheiată, dar pe baza dovezilor actuale Wadi el-’Arish este foarte probabil „Râul (Wadi) Egiptului" şi nu braţul de E al Nilului.

K.A.K.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: