Muntele Ebal



MUNTELE EBAL. Cel mai nordic şi mai înalt dintre doi munţi din apropierea Sihemului, oraşul modern Nablus. Se află la N de Valea Sihemului, la 427 m deasupra văii şi la 938 m deasupra nivelului mării. Spaţiul dintre Ebal şi muntele vecin, Garizim, la S de vale, constituie un amfiteatru natural cu proprietăţi acustice excelente. În încheierea discursului din Deuteronom 5-11 Moise arată cu mâna spre cei doi munţi de la orizont, spre apus, dincolo de Ghilgal şi More (Sihem) şi spune că atunci când vor intra în ţară, binecuvântarea să fie rostită de pe Garizim, iar blestemul de pe Ebal.

După legile din Deuteronom 12-26 naraţiunea este reluată şi Moise dă instrucţiuni detaliate. Mai întâi, nişte pietre mari trebuia să fie ridicate pe Mt. Ebal, să fie acoperite cu mortar şi pe ele să fie scrisă legea. Obiceiul scrierii pe mortar pus pe pietre, cunoscută anterior în Egipt, este atestată în prezent şi în Palestina, în inscripţiile de pe zid de la Tell Deir Alla, din secolul al 8-lea (J. Hoftijzer, BA 39, 1976, p. 11; referitor la dată, vezi p. 87). După aceea trebuia să ridice un altar din pietre necioplite pe care să aducă jertfe (Deuteronom 27:1-8). Pentateuhul Samaritean (*TEXTE ŞI VERSIUNI, 1. V) redă „Garizim" în loc de „Ebal" în v. 4; diferenţele de text se pare să fie legate în vreun fel oarecare de existenţa unui templu samaritean pe Mt. Garizim, dar nu se ştie cu certitudine care text este mai apropiat de original. O altă posibilitate este ca varianta samariteană să fie datorată jenei simţite mai târziu pentru că jertfa (v. 6-7) a fost adusă pe „muntele blestemului" (cf. 11:29).

Într-o altă cuvântare (Deuteronom 27:9-28:68), Moise a poruncit ca şase triburi să stea pe Garizim ca să rostească binecuvântarea ascultării, iar şase triburi să stea pe Ebal ca să rostească blestemurile neascultării (27:9-13). După aceasta, leviţii trebuia să rostească blestemurile asupra poporului pentru păcate împotriva lui Dumnezeu sau împotriva omului, şi era posibil ca multe dintre aceste păcate să fi fost făcute în secret (27:15-26). Prin răspunsul „Amin" poporul trebuia să condamne făţiş asemenea practici. După victoriile din centrul Palestinei, Iosua a adunat poporul la Sihem, unde au fost îndeplinite aceste ceremonii (Iosua 8:30-35).

Ritualurile descrise au fost privite ca dovezi pentru a considera Deuteronomul ca un document scris sub forma unui tratat (M. G. Kline, The Treaty of the Great King, 1963, cap. 2, în special p. 33-34) şi pentru a presupune că în vechime exista o sărbătoare pentru înnoirea legământului care se repeta la Sihem (G. von Rad, The Problem of the Hexateuch and Other Essays, E. T. 1966, p. 37-38). Oricare ar fi meritele acestor teorii, este cert că Deuteronom 27 conţine un material vechi de mare importanţă pentru istoria veche a religiei israelite.

BIBLIOGRAFIE
G. Adam Smith, The Historical Geography of the Holy Land, 1931, cap. 6 („The View from Mt. Ebal"); R. J. Coggins, Samaritans and Jews, 1975, p. 73, 155.

G.T.M.
G.I.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: