masă de dragoste



MASĂ DE DRAGOSTE. Îndatorirea creştină de a-i iubi pe ceilalţi creştini a fost exprimată întotdeauna în întrunirile de părtăşie. O asemenea părtăşie a fost realizată din cele mai vechi timpuri prin participarea la o masă comună şi mesele de dragoste, agapai, sunt menţionate de Iuda (v. 12; cf. 2 Petru 2:13). La evrei mesele de părtăşie erau un lucru obişnuit iar între Neamuri aveau loc întruniri asemănătoare. Prin urmare, era normal ca atât creştinii evrei cât şi cei dintre Neamuri să adopte acest obicei. Numele agape a ajuns să fie dat mai târziu mesei de părtăşie. Totuşi, este un anacronism să aplicăm termenul în sensul său mai recent la condiţiile descrise în Faptele şi în 1 Corinteni. „Frângerea pâinii" menţionată în Faptele Apostolilor 2:42, 46 poate descrie o masă obişnuită care includea atât agape cât şi euharist (vezi F.F. Bruce, Acts of the Apostles, 1951). Relatarea Sf. Pavel despre adminstrarea euharistului (în 1 Corinteni 11:17-34) arată că aceasta avea loc în contextul unei cine de părtăşie. Cuvântarea sa de rămas bun la Troa, care s-a lungit până la miezul nopţii, a fost ţinută la o masă de părtăşie în ziua întâi a săptămânii şi a inclus euharistul (Faptele Apostolilor 20:7 ş.urm.).

Deşi se poate ca obiceiul meselor de părtăşie ale evreilor să fi fost un temei suficient pentru agape, unii leagă acest obicei de împrejurările în care a avut loc Cina cea de taină. Sacramentul a fost instituit la masa pascală. Unii teologi susţin că îşi are originea în alte mase de părtăşie obişnuite, cum sunt qiddush şi haburah. Primii ucenici probabil că au reprodus cadrul primului Eucharist, fiind precedat de o asemenea masă de părtăşie. Separarea mesei de agape de euharist a avut loc după vremea NT. Teoria lui Lietzmann, potrivit căreia euharistul şi agape pot fi corelate cu două tipuri diferite de ceremonii sacramentale din NT, este în general respinsă (*CINA DOMNULUI).

Pentru dezvoltarea ulterioară a agape şi euharistului, vezi scrisoarea lui Pliniu către Traian, Didache, Iustin Martirul, Apol. 1. 67, Tertullian, de Corona 3.

BIBLIOGRAFIE
J. H. Kelly, Love Feasts: A History of the Christian Agape, 1916; J. H. Srawley, Early History of the Liturgy, 1947; G. Dix, Shape of the Liturgy, 1944.

R.J.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: