ispravnic


ISPRAVNIC. În VT ispravnicul era un om „pus peste casa" cuiva (Geneza 43:19; 44:4; Isaia 22:15 etc.). În NT întâlnim două cuvinte traduse „ispravnic": epitropos (Matei 20:8; Galateni 4:2), adică, o persoană căreia i-a fost încredinţată grija sau onoarea, un tutore; oikonomos (Luca 16:2-3; 1 Corinteni 4:1-2; Tit 1:7; 1 Petru 4:10), adică, un administrator sau supraveghetor - de la oikos („casă") şi nemo („a împărţi" sau „a administra"). Cuvântul este folosit pentru a descrie funcţia de responsabilitate delegată, cum este cazul în pilda lucrătorilor viei sau în pilda ispravnicului nedrept.

Într-un sens mai profund, cuvântul este folosit cu privire la responsabilitatea creştinului, încredinţată lui sub „stăpânirea lui Cristos asupra casei Sale". Toate lucrurile sunt ale lui Cristos, iar creştinii sunt executorii sau ispravnicii Săi. Creştinii sunt părtaşi la domnia lui Cristos asupra lumii; în sensul acesta isprăvnicia lor (oikonomia) poate fi privită ca o însărcinare (1 Corinteni 9:17; Efeseni 3:2; Coloseni 1:25).

C.H.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: