Iosia
IOSIA (ebr. yo’siyyahu,
2. ca yo’siyya, „Fie ca Iahve să dăruiască").
1. Al 17-lea rege al lui Iuda. Fiind fiul
lui Amon şi nepotul lui Manase, „poporul ţării" l-a întronat ca rege la
vârsta de 8 ani, în urma asasinării tatălui său. A domnit 31 de ani (cca.
640-609 î.Cr.; 2 Împăraţi 21:24-25:1; 2 Cronici 33:25-34:1).
Deşi continua să exercite suzeranitate asupra regatului lui
Iuda, Asiria era suficient de slăbită încât vasalii să facă paşi precauţi spre
eliberare. În 633/2 î.Cr., Iosia, care s-a întors din nou la Iahve (2 Cronici
34:32), s-a îndepărtat de dependenţa impusă faţă de Asiria şi zeii ei. În 629/8
î.Cr., întrucât Asurbanipal era bătrân, Iosia a reuşit să elibereze ţara atât
de asirieni cât şi de rămăşiţele de practici cultice băştinaşe (2 Cronici
34:3b-5). Această lucrare nu a fost realizată numai în Iuda, unde Iosia a
preluat controlul de la asirienii care erau slăbiţi, ci s-a extins şi în Israel
(2 Cronici 34:6-7). Această perioadă de reformă religioasă şi de emancipare
politică a produs în anul următor pe marele profet Ieremia (Ieremia 1:2).
În 622/1 î.Cr. „cartea Legii" a fost găsită în timpul
reparaţiilor Templului (2 Împăraţi 22:8-10; 2 Cronici 34:8-18). În general se
crede că acest sul era - sau conţinea - cartea Deuteronomului, deşi lucrul
acesta nu a fost dovedit. Colecţia aceasta de legi antice a dat şi mai mult
elan sentimentului naţionalist, deja aprins, şi a dus la o mai amplă reformă
politică şi religioasă. Pe baza acestei cărţi Iosia a eliminat închinarea
păgână (2 Împăraţi 23:4-14), inclusiv preoţii falşi (kemarim, acad. kumru;
2 Împăraţi 23:5) şi altarul de la Betel (2 Împăraţi 23:15; cf. 1 Împăraţi
13:2). El, împreună cu poporul, a făcut un legământ nou cu Iahve (2 Împăraţi
23:1-3; 2 Cronici 34:29-33), prin care a făcut din această carte legea ţării.
De asemenea, el a sărbătorit Paştele cu o asemenea grandoare cum nu mai fusese
sărbătorit din zilele lui Samuel (2 Împăraţi 23:21-23; 2 Cronici 35:1-19).
În anul 609 î.Cr. *Neco K, regele Egiptului, a mers de la
avanpostul egiptean de la Meghido spre Haran, în ajutorul asirienilor (A. K.
Grayson, Assyrian and Babylonian Chronicles, 1975, p. 96,11. 66-69), al
căror rege fusese alungat din capitala sa de către babilonieni şi mezi.
Considerând că Egiptul era o ameninţare pentru propriul său regat - în ciuda
tăgăduirii lui Neco - Iosia s-a luptat cu el la Esdraelon, a fost rănit grav şi
a murit în Ierusalim (2 Împăraţi 23:29-30; 2 Cronici 35:20-24).
2. Un israelit de pe vremea lui Zaharia
care nu a fost exilat în Babilon (Zaharia 6:10).
BIBLIORAFIE. A. Malamat, Journal of the Ancient Near
Eastern Society of Columbia University 5, 1973, p. 167-179; Josiah und
das Gesetzbuch; John McKay, Religion in Judah under the Assyrians,
1973, p. 28-44; M. Cogan, Imperialism and Religion, 1974, p. 71-72.
D.W.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu