Iosia



IOSIA (ebr. yo’siyyahu, 2. ca yo’siyya, „Fie ca Iahve să dăruiască").

1. Al 17-lea rege al lui Iuda. Fiind fiul lui Amon şi nepotul lui Manase, „poporul ţării" l-a întronat ca rege la vârsta de 8 ani, în urma asasinării tatălui său. A domnit 31 de ani (cca. 640-609 î.Cr.; 2 Împăraţi 21:24-25:1; 2 Cronici 33:25-34:1).

Deşi continua să exercite suzeranitate asupra regatului lui Iuda, Asiria era suficient de slăbită încât vasalii să facă paşi precauţi spre eliberare. În 633/2 î.Cr., Iosia, care s-a întors din nou la Iahve (2 Cronici 34:32), s-a îndepărtat de dependenţa impusă faţă de Asiria şi zeii ei. În 629/8 î.Cr., întrucât Asurbanipal era bătrân, Iosia a reuşit să elibereze ţara atât de asirieni cât şi de rămăşiţele de practici cultice băştinaşe (2 Cronici 34:3b-5). Această lucrare nu a fost realizată numai în Iuda, unde Iosia a preluat controlul de la asirienii care erau slăbiţi, ci s-a extins şi în Israel (2 Cronici 34:6-7). Această perioadă de reformă religioasă şi de emancipare politică a produs în anul următor pe marele profet Ieremia (Ieremia 1:2).

În 622/1 î.Cr. „cartea Legii" a fost găsită în timpul reparaţiilor Templului (2 Împăraţi 22:8-10; 2 Cronici 34:8-18). În general se crede că acest sul era - sau conţinea - cartea Deuteronomului, deşi lucrul acesta nu a fost dovedit. Colecţia aceasta de legi antice a dat şi mai mult elan sentimentului naţionalist, deja aprins, şi a dus la o mai amplă reformă politică şi religioasă. Pe baza acestei cărţi Iosia a eliminat închinarea păgână (2 Împăraţi 23:4-14), inclusiv preoţii falşi (kemarim, acad. kumru; 2 Împăraţi 23:5) şi altarul de la Betel (2 Împăraţi 23:15; cf. 1 Împăraţi 13:2). El, împreună cu poporul, a făcut un legământ nou cu Iahve (2 Împăraţi 23:1-3; 2 Cronici 34:29-33), prin care a făcut din această carte legea ţării. De asemenea, el a sărbătorit Paştele cu o asemenea grandoare cum nu mai fusese sărbătorit din zilele lui Samuel (2 Împăraţi 23:21-23; 2 Cronici 35:1-19).

În anul 609 î.Cr. *Neco K, regele Egiptului, a mers de la avanpostul egiptean de la Meghido spre Haran, în ajutorul asirienilor (A. K. Grayson, Assyrian and Babylonian Chronicles, 1975, p. 96,11. 66-69), al căror rege fusese alungat din capitala sa de către babilonieni şi mezi. Considerând că Egiptul era o ameninţare pentru propriul său regat - în ciuda tăgăduirii lui Neco - Iosia s-a luptat cu el la Esdraelon, a fost rănit grav şi a murit în Ierusalim (2 Împăraţi 23:29-30; 2 Cronici 35:20-24).

2. Un israelit de pe vremea lui Zaharia care nu a fost exilat în Babilon (Zaharia 6:10).

BIBLIORAFIE. A. Malamat, Journal of the Ancient Near Eastern Society of Columbia University 5, 1973, p. 167-179; Josiah und das Gesetzbuch; John McKay, Religion in Judah under the Assyrians, 1973, p. 28-44; M. Cogan, Imperialism and Religion, 1974, p. 71-72.

D.W.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: