Iosafat
IOSAFAT (ebr. yehosapat,
„Iahve a judecat").
1. Un funcţionar oficial pe vremea lui
David şi Solomon (2 Samuel 8:16; 20:24; 1 Împăraţi 4:3; 1 Cronici 18:15).
2. Unul dintre cei doisprezece
conducători numiţi peste Israel de către Solomon (1 Împăraţi 4:17; cf. v. 7).
3. Fiul şi succesorul lui Asa; al 4-lea
rege al lui Iuda (cca. 873- 849 î.Cr.). Iosafat a întărit regatul lui Iuda
pentru a rezista la agresiune prin fortificarea şi amplasarea unor garnizoane
în cetăţile din N (2 Cronici 17:2, 12-19). De asemenea, el a rupt-o cu tradiţia
prin faptul că a făcut un tratat de alianţă cu Ahab, regele Israelului, luând
de soţie pentru fiul său Ioram pe una dintre fiicele lui Ahab, Atalia (2
Cronici 18:1; cf. 21:6; 2 Împăraţi 8:18). Această alianţă nouă a avut un efect
asupra altor popoare, inclusiv asupra filistenilor şi arabilor, care au plătit
tribut lui Iosafat (2 Cronici 17:10-11), dar asocierea cu regatul apostat al
lui Israel aproape că a dus la prăbuşirea lui Iuda după moartea lui Iosafat (2
Împăraţi 11:1-3).
Domnia lui Iosafat s-a remarcat prin aderenţa lui la
instrucţiunile lui Iahve (1 Împăraţi 22:42; 2 Cronici 20:32). El a eradicat în
mare măsură idolatria (2 Împăraţi 22:43,46) şi a dat ţării învăţători
itineranţi ai legii lui Moise (2 Cronici 17:7-9). El a reorganizat sistemul
juridic prin numirea de judecători în cetăţile importante şi prin instituirea
unei curţi de apel la Ierusalim (2 Cronici 19:4-11).
4. Tatăl lui *Iehu, al 10-lea rege al lui
Israel (2 Împăraţi 9:2; 14:20).
D.W.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu