Iosafat



IOSAFAT (ebr. yehosapat, „Iahve a judecat").

1. Un funcţionar oficial pe vremea lui David şi Solomon (2 Samuel 8:16; 20:24; 1 Împăraţi 4:3; 1 Cronici 18:15).

2. Unul dintre cei doisprezece conducători numiţi peste Israel de către Solomon (1 Împăraţi 4:17; cf. v. 7).

3. Fiul şi succesorul lui Asa; al 4-lea rege al lui Iuda (cca. 873- 849 î.Cr.). Iosafat a întărit regatul lui Iuda pentru a rezista la agresiune prin fortificarea şi amplasarea unor garnizoane în cetăţile din N (2 Cronici 17:2, 12-19). De asemenea, el a rupt-o cu tradiţia prin faptul că a făcut un tratat de alianţă cu Ahab, regele Israelului, luând de soţie pentru fiul său Ioram pe una dintre fiicele lui Ahab, Atalia (2 Cronici 18:1; cf. 21:6; 2 Împăraţi 8:18). Această alianţă nouă a avut un efect asupra altor popoare, inclusiv asupra filistenilor şi arabilor, care au plătit tribut lui Iosafat (2 Cronici 17:10-11), dar asocierea cu regatul apostat al lui Israel aproape că a dus la prăbuşirea lui Iuda după moartea lui Iosafat (2 Împăraţi 11:1-3).

Domnia lui Iosafat s-a remarcat prin aderenţa lui la instrucţiunile lui Iahve (1 Împăraţi 22:42; 2 Cronici 20:32). El a eradicat în mare măsură idolatria (2 Împăraţi 22:43,46) şi a dat ţării învăţători itineranţi ai legii lui Moise (2 Cronici 17:7-9). El a reorganizat sistemul juridic prin numirea de judecători în cetăţile importante şi prin instituirea unei curţi de apel la Ierusalim (2 Cronici 19:4-11).

4. Tatăl lui *Iehu, al 10-lea rege al lui Israel (2 Împăraţi 9:2; 14:20).

D.W.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: