Ionatan



IONATAN (ebr. yehonatan sau yonatan, „Iahve a dat").

1. Fiul lui Gherşom, un urmaş al lui Moise (VA „Manase"). El a fost angajat de Mica pentru a fi preot pentru un idol din Efraim şi apoi a devenit preot şi strămoşul unei linii preoţeşti pentru tribul lui Dan „până în ziua ducerii ţării în robie" (Judecători 17; 18:30-31).

2. Fiul cel mai mare al regelui Saul de la singura sa soţie (1 Samuel 14:49-50); el a fost moştenitorul tatălui său, fapt care face mai greu de înţeles loialitatea şi afecţiunea lui pentru David, care l-a succedat pe Saul (1 Samuel 20:31). Ionatan apare pentru prima oară în naraţiunea biblică în urma victoriei de la Gheba, o poziţie întărită a filistenilor, deşi strategia tatălui său în împrejurarea aceea sugerează prin analogie că este posibil ca el să fi luat parte la eliberarea Iabesului din Galaad (1 Samuel 11:11; 13:2). Îndrăzneala şi curajul lui de războinic, amintite în elegia lui David (2 Samuel 1:22), se văd clar în atacul său întreprins de unul singur împotriva garnizoanei filistene, un incident care arată de asemenea capacitatea lui de a inspira loialitate şi de a o oferi (1 Samuel 14:7). Totuşi, ne aducem aminte de el mai ales pentru loialitatea lui faţă de David, o loialitate care a fost cu atât mai dificilă cu cât a fost în conflict cu datoria lui de fiu şi cu afecţiunea lui pentru Saul, tatăl şi suveranul său. Atunci când regele, părăsit de Duhul lui Dumnezeu, şi victimă a temerilor şi patimilor sale crescânde, a manifestat o ură tot mai mare faţă de „omul după inima lui Dumnezeu" care avea să-l urmeze la tron, Ionatan, loial pactului de frăţie făcut cu David după moartea lui Goliat (1 Samuel 18:1-4), a fost determinat să-l sfideze şi să-l înşele pe tatăl său, chiar dacă şi-a riscat propria viaţă (1 Samuel 19:1-7; 20). Scena despărţirii celor doi prieteni este mişcătoare. Se pare că Ionatan nu l-a însoţit pe tatăl său în cele două expediţii împotriva lui David, la En-Ghedi şi la Hachila; Ionatan dispare de pe scenă în victoria tragică a filistenilor de la Mt. Ghilboa, unde a murit împreună cu tatăl şi fraţii săi (1 Samuel 31:2). Fiind înzestrat fizic şi moral, el este un model pentru cei care pun un preţ mare pe loialitatea faţă de adevăr şi pe prietenie, cât şi pentru cei care sunt făcători de pace, care este un rol al fiilor lui Dumnezeu.

3. Alte persoane care au purtat acest nume sunt un unchi al lui David, sfetnic şi scrib, care probabil că poate fi identificat cu nepotul lui David care a omorât un uriaş (1 Cronici 27-32; 2 Samuel 21:21-22); un fiu al marelui preot Abiatar, care a fost implicat în atentatele lui Absalom şi Adonia împotriva tronului lui David, deşi nu a fost un rebel (2 Samuel 15:36; 17:15-22; 1 Împăraţi 1:41-49); unul dintre „vitejii lui David" (2 Samuel 23:32; 1 Cronici 11:34); un fiu al lui Carea, asociat cu Ghedaia în timpul dominării Ierusalimului de către Nebucadneţar (Ieremia 40:8); un scrib în a cărui casă a fost întemniţat Ieremia (Ieremia 37:20). Acelaşi nume apare pe vremea restaurării (Ezra 8:6; 10:15; Neemia 12:11, 14, 35).

T.H.J.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: