Ioiachim



IOIACHIM (ebr. yehoyaqim, „Ia(h)w a întărit"; cf. Ioachim, 1 Ezdra 1:37-39). Rege al lui Iuda (609-598 î.Cr.), un fiu al lui *Iosia şi fratele mai mare al lui *Ioahaz, al cărui loc l-a luat la porunca lui Neco II, regele Egiptului. Numele lui a fost schimbat din Eliachim, ca semn de vasalitate. Domnia lui este redată în 2 Împăraţi 23:34-24:6; 2 Cronici 36:4-8, ultimul nume din „cartea Cronicilor regilor lui Iuda" (2 Împăraţi 24:5). Pentru a plăti egiptenilor tribut Ioiachim a pus impozite mari pe ţară (2 Împăraţi 23:35). A construit clădiri regale costisitoare, folosind muncă forţată (Ieremia 22:13-17) şi este descris ca un domnitor opresiv şi lacom. Decăderea morală din timpul domniei sale este menţionată de profeţii contemporani Ieremia şi Habacuc. Reformele lui Iosia au fost uitate în cursul întoarcerii la idolatrie şi al introducerii ritualurilor egiptene (Ezechiel 8:5-17). Ioiachim a vărsat mult sânge nevinovat (2 Împăraţi 24:4) şi a poruncit omorârea profetului Urie pentru că i s-a opus (Ieremia 26:20-21). S-a opus lui Ieremia (36:26) şi a ars el însuşi sulul de pe care Iehudi a citit cuvintele profetului pentru el (v. 22). A fost „rău şi nedrept din fire şi nu a fost respectuos faţă de Dumnezeu, nici nu a fost bun cu omul" (Josephus, Ant. 10.83), adică, a păşit pe urmele păcatului lui Manase (2 Împăraţi 24:3).

În anul al 4-lea al lui Ioiachim (605 î.Cr.) Nebucadneţar i-a înfrânt pe egipteni la *Carchemiş şi a obţinut controlul asupra Palestinei, până la graniţa egipteană (Ieremia 25:1; 46:2), dar abia în anul următor s-a dus Ioiachim, împreună cu alţi domnitori, înaintea lui Nebucadneţar pentru a i se supune ca vasal (Ieremia 36:9-29; Cronica babiloniană). Trei ani mai târziu, fiind încurajat desigur de înfrângerea babilonienilor de către egipteni în anul 601 î.Cr., dar împotriva sfatului lui Ieremia, Ioiachim s-a răsculat (2 Împăraţi 24:1). La început Nebucadneţar nu a intervenit ci a trimis trupe din garnizoana babiloniană locală împreună cu sirieni, moabiţi şi amoniţi să atace Iuda (v. 2). În cele din urmă, cu 3 luni şi 10 zile înainte de căderea Ierusalmului în mâinile asediatorilor babilonieni, Ioiachim a murit, în vârstă de 36 de ani (la 6 decembrie 598 î.Cr.). Moartea lui a avut loc în drumul spre captivitate (2 Cronici 36:6), probabil, ca urmare a instigării lui Nebucadneţar care, potrivit lui Josephus (Ant. 10. 97), a cerut ca trupul lui să fie aruncat peste zidul cetăţii, aşa cum a profeţit Ieremia (22:18 ş.urm.). 2 Împăraţi 24:6 păstrează tăcere cu privire la îngroparea lui. Ioiachim a fost succedat de fiul său Ioiachin.

BIBLIOGRAFIE
D. J. Wiseman, Chronicles of Chaldean Kings, 1956, p. 20-32, 65-75.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: