Ioab



IOAB. (ebr. yo’ab, „Iahve este tată").

1. Fiul Ţeruiei, sora vitregă a lui David (2 Samuel 2:18). Numele tatălui său nu este dat aici, dar Josephus (Ant. 7.11) spune că a fost Suri şi că mormântul lui era în Betleem (2 Samuel 2:32).

Îl întâlnim pe Ioab pentru prima oară atunci când împreună cu fraţii săi, Asael şi Abişai, a condus armata lui David la victoria de la Helcat-Haţurim, împotriva forţelor rebele ale lui Iş-Boşet, conduse de Abner (2 Samuel 2:12-17). Pe când fugea, *Abner, deşi a avut reţineri, l-a omorât pe *Asael ca să se apere pe sine şi mai târziu a fost omorât mişeleşte de Ioab, ca să răzbune sângele (2 Samuel 2:23; 3:27, 30), dar probabil şi pentru că loialitatea lui Abner faţă de David l-a confruntat pe Ioab cu problema unui rival potenţial la favoarea regelui.

David s-a supărat pe nepotul său din cauza acestui omor şi l-a jelit mult pe Abner ca pe „un prinţ şi un om mare" şi a profeţit că Dumnezeu avea să-l pedepsească pe ucigaş (2 Samuel 3:31-39). Cu toate acestea, după ce a cucerit fortăreaţa iebusită, Ioab a fost făcut comandantul întregii armate a lui Israel (2 Samuel 5:8; 1 Cronici 11:6, 8), al cărui rege în acel timp era David. Ioab s-a dovedit a fi un general priceput care a ajutat mult la consolidarea monarhiei, dar în caracterul său era un amestec ciudat. În afară de oportunismul său şi de violenţa sa, cruzimea lui poate fi văzută în graba cu care a înţeles şi a aplicat planul lui David de a-l omorî pe Urie (2 Samuel 11:6-26). Totuşi, el putea fi şi mărinimos, cum a fost când i-a acordat lui David creditul pentru cucerirea cetăţii Rabot-Amon (2 Samuel 12:26-31). Poate că cel mai remarcabil şi mai surprinzător fapt este că a încercat să-l convingă pe David să nu facă numărătoarea poporului (2 Samuel 24:2-4).

Îl întâlnim pe Ioab în rolul de făcător de pace, împăcând pe David şi Absalom într-o împrejurare (2 Samuel 14:23, 31-33), dar mai târziu, când vinovăţia lui Absalom a fost clară, Ioab a contribuit la moartea lui Absalom (2 Samuel 18:14-33), în ciuda poruncii lui David ca viaţa tânărului să fie cruţată. După această întâmplare David l-a înlocuit pe Ioab cu Amasa (2 Samuel 19:13), dar Ioab, plin de inventivitate, a înăbuşit revolta lui Şeba şi a prins primul prilej să-l omoare pe noul comandant, care se dovedise ineficient (2 Samuel 20:3-23). După aceea se pare că Ioab a primit din nou favoarea regelui pentru o vreme (2 Samuel 24:2).

În ultimele zile ale lui David loialitatea lui Ioab faţă de rege a scăzut şi împreună cu Abiatar şi alţii l-a sprijinit pe Adonia, care era pretendent la tron (1 Împăraţi 1:5-53), împotriva voinţei lui David, care hotărâse ca Solomon să-l urmeze la tron (1 Împăraţi 2:28). De data aceasta Ioab a sprijinit pe cine nu trebuia şi lucrul acesta avea să-l coste în final viaţa (1 Împăraţi 2:34), când, cu încuviinţarea lui Solomon, a fost omorât de Benaia înaintea altarului de la Gabaon, unde fugise ca să-şi scape viaţa.

2. Fiul lui Seraia (1 Cronici 4:14; cf. Neemia 11:35), un om din Iuda.

3. O familie care s-a întors împreună cu Zorobabel (Ezra 2:6; Neemia 7:11). Probabil că „Ioab" din Ezra 8:9 este aceeaşi persoană.

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: