Ioab
IOAB. (ebr. yo’ab,
„Iahve este tată").
1. Fiul Ţeruiei, sora vitregă a lui David
(2 Samuel 2:18). Numele tatălui său nu este dat aici, dar Josephus (Ant. 7.11)
spune că a fost Suri şi că mormântul lui era în Betleem (2 Samuel 2:32).
Îl întâlnim pe Ioab pentru prima oară atunci când împreună
cu fraţii săi, Asael şi Abişai, a condus armata lui David la victoria de la
Helcat-Haţurim, împotriva forţelor rebele ale lui Iş-Boşet, conduse de Abner (2
Samuel 2:12-17). Pe când fugea, *Abner, deşi a avut reţineri, l-a omorât pe *Asael
ca să se apere pe sine şi mai târziu a fost omorât mişeleşte de Ioab, ca să
răzbune sângele (2 Samuel 2:23; 3:27, 30), dar probabil şi pentru că
loialitatea lui Abner faţă de David l-a confruntat pe Ioab cu problema unui
rival potenţial la favoarea regelui.
David s-a supărat pe nepotul său din cauza acestui omor şi
l-a jelit mult pe Abner ca pe „un prinţ şi un om mare" şi a profeţit că
Dumnezeu avea să-l pedepsească pe ucigaş (2 Samuel 3:31-39). Cu toate acestea,
după ce a cucerit fortăreaţa iebusită, Ioab a fost făcut comandantul întregii
armate a lui Israel (2 Samuel 5:8; 1 Cronici 11:6, 8), al cărui rege în acel
timp era David. Ioab s-a dovedit a fi un general priceput care a ajutat mult la
consolidarea monarhiei, dar în caracterul său era un amestec ciudat. În afară
de oportunismul său şi de violenţa sa, cruzimea lui poate fi văzută în graba cu
care a înţeles şi a aplicat planul lui David de a-l omorî pe Urie (2 Samuel
11:6-26). Totuşi, el putea fi şi mărinimos, cum a fost când i-a acordat lui
David creditul pentru cucerirea cetăţii Rabot-Amon (2 Samuel 12:26-31). Poate
că cel mai remarcabil şi mai surprinzător fapt este că a încercat să-l convingă
pe David să nu facă numărătoarea poporului (2 Samuel 24:2-4).
Îl întâlnim pe Ioab în rolul de făcător de pace, împăcând pe
David şi Absalom într-o împrejurare (2 Samuel 14:23, 31-33), dar mai târziu,
când vinovăţia lui Absalom a fost clară, Ioab a contribuit la moartea lui
Absalom (2 Samuel 18:14-33), în ciuda poruncii lui David ca viaţa tânărului să
fie cruţată. După această întâmplare David l-a înlocuit pe Ioab cu Amasa (2
Samuel 19:13), dar Ioab, plin de inventivitate, a înăbuşit revolta lui Şeba şi
a prins primul prilej să-l omoare pe noul comandant, care se dovedise
ineficient (2 Samuel 20:3-23). După aceea se pare că Ioab a primit din nou
favoarea regelui pentru o vreme (2 Samuel 24:2).
În ultimele zile ale lui David loialitatea lui Ioab faţă de
rege a scăzut şi împreună cu Abiatar şi alţii l-a sprijinit pe Adonia, care era
pretendent la tron (1 Împăraţi 1:5-53), împotriva voinţei lui David, care
hotărâse ca Solomon să-l urmeze la tron (1 Împăraţi 2:28). De data aceasta Ioab
a sprijinit pe cine nu trebuia şi lucrul acesta avea să-l coste în final viaţa
(1 Împăraţi 2:34), când, cu încuviinţarea lui Solomon, a fost omorât de Benaia
înaintea altarului de la Gabaon, unde fugise ca să-şi scape viaţa.
2. Fiul lui Seraia (1 Cronici 4:14; cf.
Neemia 11:35), un om din Iuda.
3. O familie care s-a întors împreună cu
Zorobabel (Ezra 2:6; Neemia 7:11). Probabil că „Ioab" din Ezra 8:9 este
aceeaşi persoană.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu