insulă



INSULĂ (ebr. ’i, pl. ‘iyyim; gr. nesos, nesion). Din punct de vedere etimologic, este considerat adesea că termenul ebr. înseamnă „teren locuibil", prin analogie cu un cuvânt arab înrudit, dar „ţărmuri" este o traducere mai bună. În general VT indică insulele şi ţărmurile Mediteranei. Este inclusă de asemenea ideea de depărtare, de ex. Isaia 66:19; Ieremia 31:10. Uneori se pare că are un înţeles limitat, de ex. „Chitium" sau „Cipru", în Ieremia 2:10, „Caftor" în Ieremia 47:4 (probabil Creta). Este interesant felul în care Isaia foloseşte acest cuvânt. În 42:15 indică „teren uscat", în opoziţie cu apa. În 40:15 este paralel cu „popoare", la fel ca şi în 41:1 şi 49:1; în 41:5 este paralel cu „capătul pământului".

Sensul din NT este lipsit de ambiguitate. Sunt menţionate mai multe insule, de ex. Cipru (Faptele Apostolilor 4:36; 13:4; 15:39), Creta şi Cauda (Faptele Apostolilor 27), Malta (Faptele Apostolilor 28:1) şi Patmos (Apocalipsa 1:9).

J.G.G.N.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: