Imeneu



IMENEU. Un învăţător periculos asociat cu *Alexandru (1 Timotei 1:19-20) şi *Filet (2 Timotei 2:17). Faptul că Imeneu şi Alexandru au fost daţi de Pavel pe mâna lui Satan ne aminteşte de 1 Corinteni 5:5; ambele pasaje au fost interpretate ca excomunicare (adică, predare în sfera (de influenţă a) lui Satan) şi ca aplicare a unei pedepse corporale. Desigur, acestea nu sunt incompatibile, dar asemănarea verbală cu Iov 2:6 (LXX) şi diferite alte acte disciplinare din biserica apostolică (cf. Faptele Apostolilor 5:3-11; 8:20-24; 13:9-11; 1 Corinteni 11:30) sugerează cel puţin că efectele fizice au fost incluse. Există paralele şi în Textele Execrative (cf. LAE, p. 302). În orice caz, deşi pedeapsa a fost drastică, a fost aplicată în spirit de îndurare şi a avut ca intenţie restaurarea.

Totuşi, pedeapsa nu a fost urmată de pocăinţă atunci când s-a scris 2 Timotei 2:17. Greşeala lui Imeneu şi a altora, descrisă în termeni clinici („roade ca gangrena"), continua să-l preocupe pe Pavel. Era vorba de o „spiritualizare" a învierii (incluzând, fără îndoială, judecata), o doctrină care a fost întotdeauna ireconciliabilă cu gândirea greacă: asemenea interpretări greşite au existat mai demult şi în Corint (1 Corinteni 15:12). Asemenea idei au luat forme diferite în religia gnostică: vezi afirmaţia învăţătorilor falşi în Faptele lui Pavel şi Tecla 14 (care combină două idei): „Te vom învăţa despre acea înviere pe care o proclamă, că a avut loc deja în copiii pe care îi avem, şi noi vom învia când vom ajunge la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu" (trad. M. R. James, Apocryphal New Testament, p. 275).

Numele „Imeneu" (numele zeului căsătoriei) nu este prea des întâlnit.

A.F.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: