Ierahmeel



IERAHMEEL (Ebr. yerahme’el, „fie ca Dumnezeu să aibă milă").

1. Un strămoş al Ierahmeeliţilor, un clan de pe graniţa de S a lui Iuda, „Neghebul Ierahmeeliţilor" (1 Samuel 27:10; cf. 30:29), înrudiţi cu Calebiţii (cf. 1 Samuel 25:3) şi vecini cu Cheniţii. La fel ca şi Calebiţii ei au fost absorbiţi în tribul lui Iuda; relaţia lor adoptivă cu alte ramuri din acel trib este dată în 1 Cronici 2:9 ş.urm., alături de subdiviziunile clanului lui Ierahmeel. Ei au jucat un rol foarte minor în cronica VT, dar prin efectuarea unor modificări substanţiale în text T. K. Cheyne a tras concluzia că ei au ocupat o poziţie de importanţă majoră în naraţiune - o teorie care prezintă interes numai ca un exemplu de aberaţie remarcabilă în istoria criticismului biblic (cf. EBi, s. v. „Jerahmeel" etc.).

2. În 1 Cronici 24:29 fiul lui Chiş, un membru al clanului Merari din tribul lui Levi.

3. În Ieremia 36:26, un membru al familiei regale a lui Iuda care a ocupat o poziţie oficială la curtea lui Ioiachim.

F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: