Iehu



IEHU (Ebr. yehu, înţelesul este incert. S-ar putea să fie o abreviere de la yehohu, „Iahve este el")

1. Un războinic din Beniamin care îşi folosea amândouă mâinile cu aceeaşi îndemânare şi care l-a ajutat pe David la Ţiclag (1 Cronici 12:3).

2. Un văzător, fiul lui Hanani, care a prevăzut sfârşitul dinastiei lui Baeşa (1 Împăraţi 16:1-7). El a profeţit de asemenea lui Iosafat (2 Cronici 19:2) şi a întocmit o cronică a domniei lui (20:34).

3. Fiul lui Iosafat (2 Împăraţi 9:2), al 10-lea rege al regatului de N al lui Israel; a domnit 28 de ani (cca. 842-815 î.Cr.; 2 Împăraţi 10:36) şi a întemeiat dinastia a 4-a din Israel.

Apostazia religioasă a atins o asemenea amploare în Israel în timpul domniei lui Ahab şi Ioram (2 Împăraţi 8:27) încât o revoltă a fost instigată de Elisei care a trimis pe un profet să-l ungă rege pe Iehu (9:1-13). Această revoltă a fost sprijinită şi de elemente din popor, de ex., recabiţii (10:15-16). Iehu, fiind aclamat de armata lui Ioram pe care o comanda, s-a dus la Izreel, unde regele zăcea rănit după o bătălie de la Ramot în Galaad (8:28-29). Acolo a omorât atât pe Ioram cât şi pe Ahazia, regele lui Israel, care venise să-l întâlnească (9:21-27; cf. 2 Cronici 22:9). Noul rege a intrat în Izreel şi a dat ordin ca Izabela să fie omorâtă. După aceea a eradicat orice împotrivire prin executarea familiei lui Ahab şi a urmaşilor (2 Împăraţi 10:1-11), precum şi a 42 de membri ai familiei lui Ahazia care erau în vizită (v. 12-17; 2 Cronici 22:8). Apoi a trecut la abolirea închinării la Baal; i-a înşelat pe urmaşii zeului când i-a chemat la o întâlnire unde i-a măcelărit şi apoi le-a distrus şi templul (2 Împăraţi 10:18-28). Iehu însuşi a persistat în apostazie prin faptul că s-a închinat viţeilor de aur de la Betel şi Dan (v. 29-31) şi pentru acest fapt a fost pedepsit de Dumnezeu prin intermediul sirienilor, conduşi de *Hazael, care au anexat o parte a teritoriului său (v. 32-33).

Obeliscul Negru al lui *Salmanaser III menţionează tributul plătit de ‘ia-u-a mar hu-um-ri, Yaw, fiul lui *Omri (DOTT, p. 48-49). În general se crede că aceasta se referă la o acţiune a lui Iehu, regele lui Israel, care nu este menţionată în VT. El, sau reprezentantul său, este prezentat închinându-se înaintea regelui. Yaw ar putea fi de asemenea o formă abreviată a numelui Ioram (P. K. McCarter, BASOR 216, 1974, p. 5-7). În orice caz, data acestui eveniment a fost 841 î.Cr. (E. R. Thiele, BASOR 222, 1976, p. 19-23).

D.W.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: