Idumea
IDUMEA. Forma gr. (idoumaia)
a numelui ebr. ‘edom se referă la o zonă din V Palestinei şi nu la
Edomul propriu-zis. Pe vremea Exodului Edomul se întindea de ambele părţi ale
râului Arabah şi partea de V ajungea până aproape de Cadeş (Numeri 20:16).
David a supus Edomul, dar a existat un conflict permanent între *Edom şi Iuda.
După căderea Ierusalimului în 587 î.Cr. edomiţii au profitat de această
nenorocire şi au migrat în partea de S a lui Iuda, la S de Hebron. Mai mulţi
profeţi au vorbit împotriva Edomului din această cauză (Ieremia 49:7-22;
Plângerile 4:21-22; Ezechiel 25:12-14; 35:3; Obadia 10 ş.urm.).
Mai târziu, pe măsură ce diferite grupuri arabe, în special
nabataenii, au exercitat presiuni asupra vechiului Edom, tot mai mulţi
emigranţi s-au stabilit în Iuda şi regiunea ocupată de ei a ajuns să fie
cunoscută ca Idumea (1 Macabei 4:29; 5:65). Iuda Macabeul a dus câteva campanii
reuşite împotriva acestor locuitori şi Ioan Hyrcanus i-a supus în cca. 126
î.Cr., i-a pus sub conducerea lui Antipater ca guvernator şi i-a obligat să fie
tăiaţi împrejur (Josephus, Ant. 13.258). Antipater a fost bunicul lui *Irod cel
Mare. Cuvântul Idumea apare în NT numai în Marcu 3:8.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu