Iafet



IAFET (ebr. yepet). Unul dintre fiii lui Noe, menţionat de obicei ultimul (Geneza 5:32; 6:10; 7:13; 9:18, 23,27; 1 Croinici 1:4), dar urmaşii lui sunt trecuţi primii în Geneza 10 (şi 1 Cronici 1:5-7). El a fost strămoşul mai multor triburi şi popoare, iar urmaşii lui au avut nume care în vremurile istorice au fost asociate cu regiunile din N şi V Orientului Mijlociu, în special cu Anatolia şi bazinul Mării Egee (*TABELUL NAŢIUNILOR). Iafet şi soţia sa au fost între cei opt oameni care au scăpat din Potop şi într-un incident ulterior el, împreună cu Sem, a acoperit goliciunea tatălui lor. În declaraţia profetică a lui Noe după această întâmplare el s-a rugat ca Dumnezeu să lărgească corturile lui Iafet şi ca ci să locuiască în corturile lui Sem şi să-l aibă pe Canaan ca slujitor (Geneza 9:27). Mulţi comentatori cred că pronumele el se referă la Dumnezeu şi nu la Iafet, deşi ambele interpretări sunt posibile.

Dacă acceptăm ultima variantă, s-ar putea ca referirea să fie făcută la binefacerile Evangheliei care a venit mai întâi la urmaşii lui Sem, dar apoi s-a întins la popoarele din N. În versetul de mai sus cuvântul folosit pentru „a lărgi" este yapt, dar probabil că aici avem doar un joc de cuvinte şi nu este nici o altă legătură cu numele lui Iafet (yepet), care nu apare în altă parte în Biblie sau în inscripţii antice. Totuşi, unii au făcut legătura între Iafet şi personajul mitologic grec Iapetos, un fiu al pământului şi al cerului, care a avut mulţi descendenţi. Numele nu este grec, aşa încât s-ar putea să fie o formă a numelui biblic.

BIBLIOGRAFIE
P. Dhorme, „Les Peuples issus de Japhet, d’aprés le Chapître X de la Genése", Syria 13, 1932, p. 28-49; D. J. Wiseman, „Genesis 10: Some Archaeological Considerations", JTVI 87, 1955, p. 14 ş.urm.; D. Neisman, „The Two Genealogies of Japheth", în H. A. Hoffner (ed.), Orient & Occident, 1973, p. 119 ş.urm.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: